Actul de investitură al lui Alexandru Ion Cuza din 31 august 1859

109

Actul de investitură prin care domnitorului Moldovei,  Alexandru Ion Cuza, a fost recunoscut drept domn al Țării Românești, începând cu 31 august 1859. Actul i-a fost înmânat de un colonel turc, trimis al Înaltei Porți.

ORDONANȚĂ IMPERIALĂ
la adresa lui
ALEXANDRU ION CUZA
Numit Hospodar al Valahiei

Trebuință fiind a se alege și a se numi ca Hospodar al Valahiei, care face parte din Împărăteasca moștenire, o persoană deosebindu-se prin talentele, fidelitatea și probitatea sa, și fiindcă Adunarea Valahiei alegându-Te cu majoritatea voturilor ca persoana însușind toate calitățile sus menționate, a cerut, prin colectiva sa adresă, de la Sublima Poartă ca Hospodaratul Valahiei să-Ți fie conferit, am binevoit a da Împărăteasca Mea ordonanță după care ești învestit cu Hospodaratul Valahiei de la 15 ale lunii lui Jaffer anul Hegirei 1276, 31 august 1859, și încredințez fidelității Tale îngrijirea treburilor țării și a bunei petreceri locuitorilor săi, spre încredințarea cărora și spre a promulga această investitură, s-a dat acest al Meu Firman din Cancelaria Imperială.

Când Vei lua cunoștință de această Ordonanță, confirmându-Te cu datoriile Misiei Tale și cu simțirile Tale de loialitate și fidelitate, Îți vei consacra silințele întru realizarea tuturor măsurilor proprii a asigura buna petrecere a locuitorilor Valahiei, prin aplicarea fidelă și punctuală a Convenției fundamentale cuprinsă în Firmanul Meu Imperial, dar mai înainte, în conformitate cu stipulațiile tratatului subsemnat între Sublimă Mea Poartă și cele șase Puteri Garante.

Într-un cuvânt trebuie să fii cu deplinătate convins, că pe cât Îți vei pune silința întru buna administrare și întemeierea prosperității locuitorilor țării, ceea ce este neclintita țintă a solicitudinii Mele, bunăvoința Mea Ți se va dovedi în toate chipurile. De aceea grăbește-Te a da probe de dreptate și de devotament.

Domnitorul, după aceasta, înclinându-se către Colonelul Tair Bey a zis următoarele:

Colonele!
Arătați Majestății Sale Sultanului omagiu celui mai adânc al Meu respect și asigurarea despre tot zelul Meu pentru fericirea Țării. Asigurați, asemenea pe Majestatea Sa, că Românii știu a fi credincioși tratatelor.

După aceasta, Alexandru Ion Cuza, salutând Adunarea, s-a retras.