Ședința Adunării Elective a Moldovei din 28 ianuarie 1859

231

Adunarea electivă a Moldovei, în ședința din 28 ianuarie 1859, dezbate mesajul către Alexandru Ioan Cuza, domn al Moldovei și Țării Românești. Kogălniceanu, secondat de Sturdza, îi propune lui Cuza în mesaj o reuniune la Focșani între Adunările Moldovei și Țării Românești. Lascăr Catargiu pare a se opune propunerii, dar cedează când A. Panu înflăcărează sala cu un discurs exploziv. Este emis și un mesaj către Țara Românească în care este propus Focșaniul ca loc de întâlnire.

Proces Verbal IX
Ședința din 28 ianuarie 1859

Astăzi, în 28 ianuarie 1859, s-a deschis ședința sub președinția Înalt Prea Sfinției Sale părintelui Mitropolit, fiind de față 41 membri.

[···]

D-l M. Kogălniceanu. În numele comisiei însărcinată cu redigiarea unui proiect răspunzător la mesajul Înălțimii Sale Domnului Stăpânitor, în privirea mărețului act de alegere ce s-au săvârșit de către frații noștri de peste Milcov, ca raportator citește adresa răspunzătoare, care cu aclamație și în strigăte de Vivat Unirea! Vivat Alexandru Ion I! se adoptează de Adunare. Iar cuprinderea adresei este următoarea:

“Adunarea Electivă a Moldovei, în ședința sa, din 26 ianuarie, au primit cu entuziasm mesajul Înălțimii Voastre, prin care bine-Voiți a o încunoștiința că, Adunarea Electivă din Țara soră, V-au ales Domn Valahiei și că Înălțimea Voastră ați și primit frânele guvernământul lui din București.

Moldovenii nu așteptau mai puțin de la patriotismul fraților noștri de peste Milcov, iar această Adunare Electivă, mândră de alesul și de Domnul său, declară că Înălțimea Voastră nepregentând a răspunde la chemarea ce Vi s-a făcut prin legiuiții reprezentanți ai Țării surori, ați bine-judecat de simțămintele reprezentanților Moldovei și de inima întregii Nații, căci prin aceasta ați făcut un mare și puternic pas înainte întru realizarea eternei dorinți a neamului nostru: Unirea Principatelor.

Prin un asemenea act Înălțimea Voastră ați câștigat un nou titlu la amorul și recunoștința românilor.

În adevăr, chiar în ziua alegerii Înălțimii Voastre, de Domn Moldovei, în 5 ianuarie 1859, Adunarea Electivă din Iași, reînnoind dorințele Adunărilor Ad-hoc, rostite cu atâta unanimitate în zilele memorabile de 7 și 9 octombrie 1857, și de îndată apoi proclamându-Vă Domn Moldovei a arătat într-un chip manifest, ce idee personifică în Înălțimea Voastră și ce așteaptă de la ocârmuirea Înălțimii Voastre.

Adunarea Electivă din București, cu un patriotism mai presus de toată lauda, dând tot Înălțimii Voastre unanimitatea sufragiilor sale și așa proclamându-Vă de Domn al Principatelor Unite au arătat lumii, că Valahia întocmai ca și Moldova vede în Înălțimea Voastră bărbatul chemat de Providență pentru a întemeia în faptă și deplin Unirea ambelor țări într-un singur stat: Statul României!

Cuprinderea împărtășirii ce despre acest mare act ați făcut marilor Puteri ale Europei, și despre care ne-ați dat cunoștință, au convins pe Adunare, că Înălțimea Voastră ați știut a aprecia scopul actului național săvârșit de ambele Adunări și a atribui adevăratul caracter ce sufragiul unanim al ambelor țări au voit a-i da.

Înălțimea Voastră în fața țării ați dovedit dar, că înțelegeți toată mărimea misiei, ce Vă este încredințată și că sunteți capabili a o duce la bun sfârșit. Nația va fi recunoscătoare de nobila inițiativă ce ați luat. Iar Adunarea Electivă, de deplina armonie și înfrățire ce întâlnește în țintirile Voastre și ale Ei, este mândră că vă găsește precum V-a așteptat. Ea are convincția intimă că această norocită concordie se va păstra și se va întări, din mult în mai mult, până când se va putea realiza cu deplinatate marele dor al Nației Române.

Adunarea Electivă are dar deplină încredere în luminatul Vostru patriotism, în nestrămutata Voastră voință, în cunoscuta Voastră tărie de suflet; ea sperază că guvernământul Vostru se va ridica la acea putere a energiei, singură proprie de a înlătura toate piedicile.

Cât pentru Adunarea Electivă, întregul ei concurs este de mai înainte închezășuit Înălțimii Voastre, și declarându-Vă că țara este gata de a face toate sacrificiile cerute de o așa mare trebuință, Camera este în tot dreptul de a se crede adevărata reprezentantă a simțirilor Moldovei.

Spre eliberarea și adoptarea măsurilor celor mai nimerite, pentru ca Unirea Principatelor să ajungă a fi un fapt definitiv, și recunoscut de Areopagul Europei, concursul ambelor Adunări din Principate este necesitatea de întâiul ordin, noi venim dar respectuos a Vă cere convocarea la Focșani a Camerilor din ambele țări.

Adunarea, întocmai ca Înălțimea Voastră, se împărtășește de speranța ce puneți în înalta îngrijire a marilor puteri, închezășuitoare existenței Principatelor Unite.

Ea are convincția asiguratoare, că ele nu ar voi a arunca Nația română în pericolul deznădăjduirii și în o prăpastie de calamități; ci din contra, printr-un efect al înaltei lor dreptăți, ele vor împlini cele mai legiuite ale ei dorinți și vor întemeia liniștea și viitorul ei, consfințind printr-un vot aprobativ o situație, căreia puterea lucrurilor i-au întipărit sigiliul destinului.

Iar Voi, o Doamne, chemat de Providență și de Nație pentru a pune cea de pe urmă piatră la edificiul naționalității române, la care de atâtea secole lucrează generațiile noastre, urmați pe calea de patriotism și de abnegație ce ați întreprins și plin de glorie și bine-cuvântat de toată gura și de toată inima neamului nostru, Veți fi pururea întâiul cetățean și binefăcător al României, și, cinci milioane de Români de la Carpați până la Marea-Neagră, nu vor conteni de a Vă ura cu același strigăt, cu care astăzi Vă aclamă ambele Principate:

Să trăiască Alexandru Ion I

D-l. Grigore M. Sturdza. Adunarea din Țara Românească alegând pe Domnul Alexandru Ion I au făcut un act măreț, fiindcă au proclamat Unirea Principatelor prin o așa faptă demnă de timpurile cele mai glorioase a României, acea Adunare s-a făcut nemuritoare în analele Patriei noastre.

Din momentul unde însă s-au deschis această strălucită era națională, noi avem cu toții o datorie sacră de împlinit, datoria de a susține cu orice jertfă Unirea proclamată și de a o înființa în mijlocul oricăror greutăți. Unirea care a fost dorința națională rostită de Divanul Ad-hoc și care astăzi este proclamată de ambele Principate prin alegerea unui singur Domn, acea unire mântuitoare trebuie să devină acum un fapt desăvârșit.

Numai atunci va recunoaște Europa vietatea Naționalității Române, numai atuncia ne vom arăta demni de o soartă mai bună.

Cel întâi, cel mai puternic pas, pentru a face în faptă Unirea Principatelor, este convocarea de îndată la Focșani a ambelor Adunări, cari de acum înainte nu trebuie să mai fie decât părțile întregitoare a reprezentației noastre naționale una și nedespărțită.

Să ne simțim fericiții, domnilor, că trăim într-o epocă așa de strălucită și să avem adânca încredere că, împlinind datoria noastră de români în împrejurările mărețe de față, generațiile viitoare vor vorbi de noi cu aceeași mândrie, cu care vorbim și noi astăzi de glorioșii noștri strămoși.

D-l. Lascăr Catargiu. Văd că Comisia a ieșit din textul însărcinării ce i s-au pus. Ea a fost însărcinată numai, de a pregăti un răspuns la mesajul Înălțimii Sale, iar nu de a propune întrunirea Adunărilor la Focșani.

D-l. M. Kogălniceanu. Ca raportor, sunt dator a vă explica din partea comisiei. Noi am căutat ca votul Adunării să fie demn de sora noastră Adunarea din Valahia, care ne-au dat proba unui așa patriotism. Dacă am fi ieșit chiar din însărcinarea noastră, aceasta am făcut-o numai împinși de patriotism.

D-l. Lascăr Catargiu. Pentru ca să se cunoască misia ce au avut Comisia, rog să se citească procesul verbal al ședinței trecute, unde se vorbește despre întrunire. Eu nu sunt în contra întrunirii Adunării lor, dar cred că mai înainte trebuie să ne înțelegem cu Adunarea de peste Milcov.

D-l. A. Panu. Inima mea bate în lovituri repezi ca a fiecărui Român în momentele de față. Visul cel mare al Nației Române, ținta tuturor suferințelor, tuturor speranțelor atâtor generații, care au căzut jertfă pentru cauza sfântă, iată-le împlinite! Unirea Principatelor este făcută! România măreață și plină de putere se avântă către viitor. România merge de acum pe calea mântuirii și a destinului, care o așteaptă între celelalte Nații civilizate ale Europei. O! Să salte, să salte de bucurie bătrânii și tinerii! Dumnezeu s-a arătat cu protecție moderată pentru Nația Română! Nu mai poate fi îndoială, nu mai poate fi frică în inima nimănui! Dumnezeu, Dumnezeu ne proteja! Edificiul nostru social se clătina până în temelie; dușmani numeroși și puternici ne amenințau de pretutindeni, acei puțini la credință păreau că văd pierirea apropiată, când de o dată alegerea Adunării proclamă Domn un bărbat cu inimă și suflet mare. Țara se bucură și speră și iată că frații noștri Munteni zic Domnitorului să personifice ideea națională: fii dar Alesul Nației Românești, fii Domnitorul a cinci milioane! Dumnezeu, Dumnezeu dar ne protejează! Înainte dar, fraților, pe urmele patriotismului și abnegării ce ne arată Domnitorul nostru! Înainte pe calea datoriei, ori cu jertfă ar cere împrejurările.

În fața dar a mărețului act săvârșit de Adunarea de București, noi să rămânem indiferenți? Noi să stăm neclintit la locurile noastre? D-l Catargiu în îngrijirea patriotismului său zice, ca nu trebuie să luăm asupra-ne răspunderea privitoare și pre Adunarea din țara surora? Nu! Dar trebuie să ne întâlnim cu acei frați de inimă mare, trebuie să ne închinăm lor, ca unor mari patrioți. Ei bine! Unde să ne întâlnim? Ei ne dau coroana a trei milioane, ei vin, un popor întreg, să se confunde cu noi și noi să stăm neclintiți pe băncile acestea, să nu mergem măcar la margine să îi primim?… O! Inimile D-voastră se exprimă foarte elocvent, prin aclamațiile unanime ce văd că se ridică la cuvintele mele.

La Focșani dar, la Focșani!

D-l M. Kogălniceanu. Vreau să răspund numai în mărginirea îndatoririi ce au avut Comisia.

Regulamentul Adunării zice, că pentru a se răspunde la vre-un mesaj Adunarea să numească o comisie de șase membri cu majoritatea absolută a voturilor. Acea comisie deci are dreptul și este datoare de a expune chiar simțămintele Adunării. Când Adunarea ne-a rânduit, ne-au dat mai mult de cât a face ingomeon, ea ne-a dat misia de a manifesta simțirile ei; noi credem ca tocmai aceasta am și făcut-o prin proiectul de adresa. Nu putem dar primi observațiunile ce ni se fac, că am ieșit din textul îndatoririlor noastre.

D-l Lascăr Catargiu. Nu am voit să împiedic manifestarea dorințelor Adunării. Am vroit numai să cer a se consulta Adunarea asupra frazei de întrunire la Focșani. Dacă Adunarea o primește n-are decât să se rostească.

D-l. Vice-president, consultând Adunarea asupra adresei redigiată de comisie, se primește în unanimitate de Adunare.

D-l M. Kogălniceanu, citește a doua adresă către Adunarea suroră din Valahia, care cuprinde următoarele:

Fraților,

Au trecut d-abia un an de când Adunarea Ad-hoc din București, glorioasa voastră predecesoare, au adresat Adunării Ad-hoc din Iași, aceste cuvinte adevărat proorocie:

Patria și naționalitatea sunt în inima fiecărui Român. Unirea a devenit credința noastră. De acum fie soarta, cât de contrară, Unirea este făcută pentru noi!

Și cu toate piedicile cele ați avut, votul vostru, din 24 ianuarie, a împlinit marea proorocie!

Chemând voi la tronul Principatelor Unite pe alesul Moldovei, prin însuși aceasta ați pus în lucrare marea și eterna dorință a patriei noastre: unirea Țărilor surori.

Glorie dar vouă, o voi demni fii ai României!

Unind sufragiile voastre cu sufragiile noastre și ridicând pe întrunitul tron al lui Ștefan cel Mare și al lui Mihai Viteazul, pre Alexandru Ion I, voi ați dat lumii o dovadă că antica virtute romană, încă n-au pierit din inima Coloniștilor lui Traian, voi v-ați făcut gloria familiilor voastre, voi ați îmbogățit istoria modernă a românilor cu cea mai frumoasă pagină. Adunarea Electivă a Moldovei, aplaudând la actul vostru de patriotism și la nobila inițiativă ce Domnul nostru și al vostru au luat cu hotărâre de a conduce la un bun sfârșit marea lucrare, V-au votat alăturata adresă de felicitare.

Această adresă este însăși profesia noastră de credință către voi. Precum până acum am fost strânși uniți în aceleași idei, în aceleași dorințe, în aceleași suferințe și în același scop; asemenea fraților, nu ne îndoim că vom fi una și în adoptarea acelorași mijloace pentru a putea cât mai curând pune cea mai de pe urmă piatră la edificiul naționalității noastre. Vă rugăm dar ca să Vă uniți și voi cu cererea ce am adresat lui Alexandru Ion I, ca așa în curând, povățuiți de marea idee și sub steagul Unirii, să ne întâlnim la Focșani, unde, puind mână în mână, să ne legăm atât de strâns, încât chiar soarta cea mai rea să nu ne poată despărți.

Adunarea Electivă din Iași, delegând din sânul ei pe deputații, anume: M. Kogălniceanu. A. Panu, I. A. Cantacuzin, P. Rosetti și A. Mavrocordat, îi însărcinează ca să fie către Adunarea Electivă din București interpreții frățeștii noastre iubiri. Îmbrățișarea ce ei vă vor da, primiți însă și îmbrățișarea a două milioane Români din Moldova. Ei vă vor rosti din viu grai toată admirarea ce simțim pentru nobila purtare, pentru aprinsul vostru patriotism, pentru rarul curaj cu care ați știut a triumfa de piedicile din lăuntru și de spiritul de partide.

Așa dar, fraților, dispară dintre noi, toată forma, toată deosebirea din afară! Chiar numele Milcovului, contenească de a mai exista în limbajul românesc! Dumnezeu ne-a făcut un singur și același popor. Acum a sosit timpul ca să și lucrăm ca un singur și același popor.

La Focșani, la Focșani dar, și acolo împreună cu bine-cuvântarea Domnului părinților noștri, să serbăm marea sărbătoare: “Învierea Românei!”

După propunerea Dlui Vice-president P. Mavrogheni, Adunarea hotărăște ca toți Deputații împreună să meargă să felicite pe Înălțimea Sa, înmânându-i adresa Adunării Elective.

Președinte, Sofronie Mitropolit