Ședința Adunării Elective a Moldovei din 5 ianuarie 1859

test

329
ședinta 5 ianuarie 1859
Proces verbal, ședinta din 5 ianuarie 1859

Adunarea electivă a Moldovei, în ședința din 5 ianuarie 1859, l-a ales, în unanimitate (48 de voturi), pe Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Moldovei.

Mai jos, desfășurarea ședinței Adunării elective a Moldovei și cuvântările susținute în cadrul acesteia, printre care și jurământul lui Alexandru Ioan Cuza în cadrul adunării, după proclamarea lui ca domn.

Proces verbal VI
Ședința din 5 ianuarie 1859

Ședința a șasea se deschide sub președința Înalt Prea Sfinției Sale Părintelui Mitropolit, Sofronie Miclescu.

D-l Secretar Al. Grigoriu citește apelul nominal la care au fost de față 49 membri; iar absenți 6 și anume: bolnavi Ștefan Catargiu, P. Roset, N. Șuțu și n-au venit P. Balș, N. Istrati și Gr. M. Sturdza.

D-l Secretar G. Hasnaș citește procesul verbal al ședinței trecute, care se adoptă de Adunare fără vreo modificare.

D-l C. Hurmuzachi, raportorul Comisiei însărcinate cu redirijarea unui proiect de mulțumire pentru Puterile Garante, citește acest proiect, care se adoptează de Adunare în unanimitate fără două voturi: D-nii A. Balș și D. Cornea, care s-au obținut dela votare.

El glăsuește în următorul chip:

Anul una-mie-opt-sute-cinci-zeci și nouă, luna ianuarie, în 5 zile;

Adunarea Electivă a Moldovei, în a 6-a sa ședință, înainte de a procede la alegerea Domnului, încheie:

I) Adunarea Electivă a Moldovei rostește a sa adâncă recunoștință Puterilor ce au subscris Tractatul de Paris pentru recunoașterea și garantarea drepturilor Principatelor Române înscrise în capitulațiile lor cu Imperiul Otoman.

II) Adunarea Electivă, înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor declară că: Unirea Principatelor într-un singur Stat și sub un Principe Străin din familiile domnitoare ale Europei, cerută în unanimitate de Adunările Ad-hoc, în memorabilele reședințe dela 7 și 9 octombre 1857, au fost, este și va fi dorința cea mai vie, cea mai aprinsă, cea mai generală a Nației Române.

III) Adunarea Electivă în numele țării rostește adânca ei părere de rău, că această mare dorință, singura care, împlinită, poate asigura fericirea a cinci milioane de Români, nu s-au împlinit, totuși ea prețuiește și îmbrățișează o Constituție care cuprinde elemente ce țintesc la realizarea dorințelor unanime și constante ale nației.

IV) Adunarea sperează, că Europa în dreptatea sa, va ține seamă de dorințele rostite în atâtea rânduri și cu atâta stăruință de o întreagă nație.

D-l Grigore Balș — Cer cuvântul pentru o chestie personală. Convincția mea și a alegătorilor mei este că prințul Gr. Sturdza merită de a se alege Domn al Principatului Moldovei. — Majoritatea adunării însă nu a admis pe prințul Sturdza între candidații la Domnie. Nu vreau să critic hotărârea majorității și pentru de a feri țara de amestecările străinilor nu vreau să invalidez hotărârea Camerei și voiu vota pentru unul din candidații primiți de Adunare, pe care-l voiu socoti mai demn de a împlini această misie.

D-l M. Kogălniceanu — Declarația făcută de D-l Balș arată o susceptibilitate demnă de toată lauda; îndată însă ce un deputat intră în Adunare este neatârnat, numai cugetul și conștiința-l conduc, mandatele imperative de demult sunt declarate de către diferite Adunări că nu pot îndatori cugetul deputaților.

Se citește o adresă a D-lui N. Șuțu prin care zice că, fiind bolnav și neputând veni declară a-și da votul pentru Colonelul Alecu Cuza. Adunarea hotărăște că un membru absent nu poate lua parte la votare, asemenea și Prințul Nicolae Suțu.

Înalt Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit sculându-se în picioare declară că: ziua pentru a se alege Domnul Țării a sosit!

Această Adunare menită pentru a fi legislativă se găsește întrunită astăzi numai spre alegerea Domnului Țării. — Nu mă îndoiesc, iubiții mei compatrioți, că fiecare din Dumneavoastră prețuiește cât de importantă este această operație, și încât grad viitorul țării se află legat cu rezultatul ei.

Mai înainte de a păși în lucrare, eu rog pe Milostivul Dumnezeu ca să ne lumineze și să ne povățuiască spre a nemeri cu ale noastre voturi, pre acela din candidați care merită mai mult încrederea obștească și a căruia legături cu țara închezășuiesc mai mult priincioasele cugetări ale sale către compatrioți. — Așadar fieșicare, povățuit de al său cuget, îndeplinească chemarea sa cu depunerea votului pentru această alegere, care, potrivit cu înțelesul Convenției, trebuie neapărat să ia sfârșit în ședința de azi.

Atunci Adunarea au repețit de trei ori: Să trăiască Mitropolitul!

Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit, citește în glas mare formula următorului jurământ:

“Jurați că, în votul ce aveți a da, nu veți fi povățuiți de nici o privire de interes personal, de nici o îndemnare, sau înrâurire străină, de nici o părtinire și că nu veți avea dinaintea ochilor vostri decât binele Principatelor-Unite și viitorul Nației Române”.

Fiecare deputat, chemat unul după altul cu apelul nominal de către secretarul Al. Grigoriu, se apropie de biroul președintelui și sărutând Evanghelia și Sfânta Cruce, zice în auzul tuturor: “Jur și Dumnezeu să-mi fie întru ajutor”.

Înalt Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit, asistat de Vice-prezidentul Adunării, P. Mavrogheni și însoțit de doi secretari, Nicu Catargiu și Al. Grigoriu, constatând timpul de 12 oare, după articolul 12 din Convenție, se scoboară dela birou în mijlocul sălii, la biroul provizoriu așezat acolo.

Se trag în sorți din întregul număr al deputaților 4 scrutatori, și anume: D-nii N. Milu, I. Pruncu, L. Catargiu și I. A. Cantacuzin.

Deputații, chemați de către domnul secretar N. Catargiu cu apel nominal, după ordinul alfabetic, unul după altul sculându-se de la locurile lor respective și apropiindu-se de birou, votează în glas mare, potrivit instrucțiilor pentru alegerea Domnului și înscriu acel vot în rubrica respectivă a tabloului alegerii.

Înalt Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit votând, ca Președinte, în urmă a rostit următoarele cuvinte:

“Aceasta este ziua în care o au făcut Domnul, să ne bucurăm și să ne veselim într-însa.

Au trecut sute de ani, iubiții mei compatrioți, de când Moldova pierduse dreptul său de a-și alege pe Domnul Stăpânitor.

Acum când mila lui Dumnezeu s-a pogorât peste țara aceasta, ca ploaia pe pământ, insuflând în inimile prea puternicilor împărați ai Europei, cărora se cuvine din parte-ne adâncă mulțumire și a căror numai aducere aminte face fericit pe un popor, am câștigat iarăși drepturile noastre, zic dar ca proorocul: că aceasta este schimbarea dreptei Celui prea înalt și, precum în anul trecut am zis, că unde este turma, este și păstorul, iarăși mai repetez acelaș cuvânt și împreună cu toată Adunarea votez și subscriu pentru Colonelul Alexandru Cuza, pentru Domnul Stăpânitor Moldovei”.

După săvârșirea votării, secretarii numărând voturile au găsit unanimitatea de 48 voturi pentru Colonelul Alecu Cuza, abținându-se numai D-lui de a vota, conform art. 12 din instrucțiile alegerii.

Adunarea pășește la subscrierea următoarelor acte:

I) Actul care constatează alegerea de Domn făcută în persoana Domnului Alecu Cuza și care glăsuiește:

“Anul 1859, luna ianuarie în 5 zile, în a 6-a ședință a Adunării și anume în a noua zi după întâlnirea sa, procedându-se la alegerea Domnului în conformitate cu art. 12 și 13 din Convenția subscrisă la Paris între Înalta Poartă Otomană și între Puterile Garante driturilor Principatelor-Unite Moldova și Valahia, s-au ales cu majoritate de 48 glasuri Colonelul Alecu Cuza, Domn Stăpânitor al Moldovei, despre care s-au făcut acest act de alegere subscris de Adunare și care s-au dat o dată cu ocârmuirea țării în mâinile Înălțimii Sale Alexandru Ioan Cuza, Domn Stăpânitor al Moldovei”.

II. Notificația din partea Adunării generale a Moldovei către Maiestatea Sa Imperială Sultanul a alegerii Domnului și care glăsuiește:

“În conformitate cu art. 12 și 13 a Convenției din Paris, subscrisă între reprezentanții Puterilor Garante driturilor Principatelor-Unite Moldova și Valahia, în a noua zi după convocarea sa și compusă fiind de 49 membri;

Adunarea generală a Moldovei a procedat, astăzi în 5 ianuarie 1859 la alegerea Domnului și cu unanimitatea voturilor au ales pe Domnia lui, Colonelul Alexandru Ion Cuza, Domn Țării Moldovei.

Plină de încredere în Augusta Voastră bună voință pentru Principatele-Unite și în conformitate cu art. 12 din sus-citata Convenție, promulgată prin Împărătescul Vostru Hatișerif la 1 a lunei Rebi-ul-Ebel 1275, Adunarea generală a Moldovei, vine respectuos a cere Împărăteasca Voastră învestitură pentru Domnul nostru.

Dumnezeu se prelungească augustele zile ale Majestății Voastre Imperiale, Dumnezeu să binecuvânteze Împărăția Voastră.

Aceasta e dorința cea mai vie și cea mai statornică a Adunării Elective a Moldovei și a întregii Nații române”.

Înalt Prea Sfinția Sa, dimpreună cu secretarii, subscriu împărtășirea făcută Locotenenței princiare despre alegerea Domnului și care glăsuiește:

În puterea art. 12 din Convenția de la Paris și a instrucțiilor pentru alegerea de domn;

Astăzi la 5 ianuarie 1859, în a noua zi de la deschiderea Adunării Elective, procedându-se la alegerea Domnului față fiind 49 deputați și cu unanimitatea voturilor alegându-se Colonelul Alexandru Ioan Cuza, Domn Stăpânitor Țării Moldovei;

Subscrisul Președinte al acestei Adunări, comunicând înaltei Căimăcămii această alegere, cu onoare îi face invitație, ca îndată, trecând Înălțimei Sale Prințullui Stăpânitor frânele guvernământului, să facă cunoscut despre aceasta și tuturor autorităților respective”.

Înalt Prea Sfinția Sa Pr. Mitropolit sculâdu-se atunci în picioare proclamă în glas mare pre Domnia lui Colonelul Alexandru Ioan Cuza, Domn Moldovei.

D-l Alexandru Cuza fiind de față în Adunare, după invitarea ce i s-a făcut de Președinte, se suie la tribună și în fața Adunării și a Țării face următorul jurământ:

“Jur în numele Prea Sfintei Treimi și în fața Țării mele că voiu păzi cu sfințenie drepturile și interesele Patriei, că voiu fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată Domnia mea voiu priveghea la respectarea legilor pentru toți și pentru toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind de o potrivă pre cei ce m-au iubit și pre cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea Nației Române.
Așa Dumnezeu și compatrioții mei să-mi fie într-ajutor”.

După aceasta, Președintele Adunării, Înalt Prea Sfinția Sa Pr. Mitropolit înmânează Înălțimii Sale Domnului Alexandru Ioan Cuza, actul prin care se constată alegerea sa, notificația către M.S. Imperială Sultanul și împărtășirea către Locotenența princiară.

După care d-l M. Kogălniceanu, în numele Adunării, adresează Înălțimei Sale următoarele:

“După 154 de ani de dureri, de umiliri și degradație națională, Moldova a reintrat în vechiul său drept, consimțit prin capitulațiile sale, dreptul de a-și alege pre capul său, pre Domnul.

Prin înălțarea Ta pre tronul lui Ștefan cel Mare s-au reînălțat însăși naționalitatea română. Alegându-Te de capul său, neamul nostru au voit să împlinească o veche datorie către familia Ta, au voit să răsplătească sângele strămoșilor Tăi, vărsat pentru libertățile publice. Alegându-Te pre tine Domn în țara noastră, noi am voit să arătăm lumii aceea ce toată țara dorește: la legi noui, om nou.

O Doamne! mare și frumoasă-ți este misia! Constituția din 7 (19) august ne însemnează o epocă nouă și Măria Ta ești chemat să o deschizi. Fii dar omul epocei; fă ca legea să înlocuiască arbitrarul; fă ca legea să fie tare, iar tu Măria Ta, ca Domn, fii bun, fii blând, fii bun, mai ales pentru acei pentru cari mai toți Domnii trecuți au fost nepăsători sau răi.

Nu uita, că dacă 50 de deputați Te-au ales Domn, însă ai să Domnești peste două milioane de oameni!

Fă dar ca domnia Ta să fie cu totul de pace și de dreptate, împacă patimile și urile dintre noi, și reintrodu în mijlocul nostru strămoșeasca frăție.

Fii simplu, Măria Ta, fii bun, fii domn cetățean; urechea Ta fie pururea deschisă la adevăr și închisă la minciună și lingușire.

Porți un frumos și scump nume, numele lui Alexandru cel Bun. Să trăiești dar mulți ani! Ca și dânsul, fă-o! Doamne, ca prin dreptatea Europei, prin desvoltarea instituțiilor noastre, prin simțămintele Tale patriotice să mai putem ajunge la acele timpuri glorioase ale nației noastre, când Alexandru cel Bun zicea ambasadorilor Împăratului din Bizanția că:

“România nu are altă ocrotire decât pre Dumnezeu și sabia sa”.

Să trăiești Măria Ta!

Cu încuviințarea Adunării, Înalt Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit, ridică ședința la două oare după amează-zi.

Președintele Adunării: Sofronie Mitropolit.
Secretariu Adunării N. Catargiu
Scrutatori: N. Milu, I. Pruncu, L. Catargiu, I. A. Cantacuzin