Chemarea scriitorilor din România, Ardeal și Bucovina adresată locuitorilor din Basarabia din 31 ianuarie 1918

287

Chemarea scriitorilor din România, Ardeal și Bucovina adresată locuitorilor din Basarabia, din 31 ianuarie 1918

În aceste clipe, când armata noastră biruitoare la Oituz, Mărăști și Mărășești, intră în Basarabia chemată de ocârmuirea voastră națională, ca să vă dea liniște și să așeze puternic stăpânirea voastră pe pământul muncit de voi, inima noastră, în care atâta amar de vreme am frământat și sporit durerea despărțirii de voi, saltă de cea mai curată fericire.

Acum un veac și mai bine împrejurările vrăjmașe ne-au răzlețit și între noi frați buni de același sânge s-a ridicat un zid de negură.

Apăsați de groază și întunericul țarist, fără libertăți și fără lumină, ați trăit Dumnezeu știe cum. De la sufletul nostru la al vostru n-a putut trece nimic. Noi cei slobozi în pământul nostru românesc, priveam cu jale, cum neamul nostru din Basarabia se întunecă și se stinge, fără ca să-i putem da un ajutor. În vremea din urmă durerea noastră a crescut, văzând cum dușmanii noștri au stăruit prin născociri mincinoase să semene vrajbă între noi, pentru ca apropierea să nu mai fie cu putință nici chiar în sufletele noastre.

Dar a venit ziua slobozeniei. Peste apa cea blestemată a Prutului s-a durat punte. A sosit ceasul cel mare, întru care atâta am nădăjduit, să ne întindem mâinile și să ne îmbrățișăm. A sunat ceasul înfrățirii, în care frate pe frate se caută. A fost la olaltă odată țara lui Ștefan Voievod cel Mare și Sfânt – am luptat și am suferit împreună prin veacuri. – A venit, fraților, vremea ca neamul moldovenesc să nu mai cunoască hotar pentru dragostea lui, pentru limba noastră cea dulce. Cultura, limba și școala noastră de acum trebuie să se unească pe veci și nedespărțiți vom rămâne până la sfârșitul sfârșitului.

Dumnezeu a așezat neamul nostru într-un ținut frumos și îmbelșugat, ne-a înzestrat cu minte limpede și cu inimă bună, – ne-a hărăzit însă și grele încercări.

Începând acum o viață nouă, ca Iov pe care l-a binecuvântat Domnul după dureri, să ne strângem rândurile și să avem în cugetul nostru, ca pe un odor prețios gândul, că de azi înainte limba și cultura noastră una sunt nedespărțite.

Cum a glăsuit și poetul-prooroc:

“Români din patru colțuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!”

Scriitorii din România, Ardeal și Bucovina:

Mihail Sadoveanu, Ion Agârbiceanu, P. Locusteanu, Gheorghe Ranetti, Corneliu Moldovanu, N. N. Baldiceanu, Gh. Rotică, A. Cazaban, Ion Minulescu, Radu D. Rosetti, Ion Petrovici, Gh. Tutoveanu, Mihail Codreanu, Eugen Herovanu, N. Gh. Lecca, Claudiu Milian, Natalia Negru, Izabela Sadoveanu, Alexandru Stamatiad, Mircea Rădulescu, Virgil Bărbat, Ion Pilat, I. V. Soricu, N. Dunăreanu, C. Giurescu, D. Marmeliuc, Gh. Gregorian, Mihail Sorbul, Ludovic Dauș, A. Mândru, D. Tomescu, Nichifor Crainic.