Congresul ostașilor moldoveni, desfășurat la Chișinău, în perioada 20 octombrie – 28 octombrie 1917, denumit și „Întâiului Congres Moldovenesc al soldaților, marinarilor și ofițerilor din întreaga Rusie”. Mai jos, procesul verbal al zilei de 21 octombrie.
Procesele verbale, pe zile, ale
Congresul ostașilor moldoveni
20 oct22 oct23 oct24 oct25 oct26 oct27 oct
În ziua de 21 octombrie ședința se deschide la ora 9 ½ dimineața, prezidează Căpitanul Cijevschi.
Președintele Ccomitetului Împlinitor Central Moldovenesc al sfatului de soldați, ofițeri și marinari, dl. podporucic Pântea face Congresului un raport despre organizarea și lucrările Comitetului. Întemeietorii întâlneau piedici la fiecare pas și numai mulțumită muncii harnicilor fii ai nației lucrarea urma înainte.
Comitetul până acum a urmărit două scopuri:
- Organizarea și luminarea ostașilor moldoveni;
- Organizarea și rânduiala vieții sătești.
Oratorul își arată nădejdea, că Congresul de față va da sprijin muncitorilor și renașterea nației moldovenești va începe a se înființa.
Căpitanul Cijevschi în raportul său despre Congresul Popoarelor de la Kiev, spune că congresul nostru ca și acel de la Kiev e dator să recunoască, că soarta noastră ne vom croi-o numai noi înșine, prin autonomie.
După acestea oratorul lămurește înțelesul autonomiei și a federației.
Dl. Ioncu face un adaos la raportul dlui. Cijevschi despre Congresul de la Kiev. El spune că după înțelesul ideii democratice rusești despre drepturile popoarelor de a-și hotărî soarta lor, fiecare nație are dreptul chiar de a se deosebi într-o unitate neatârnată. Mai departe oratorul arată că numai decât trebuie înființat organul cel mai înalt moldovenesc (Sfatul Țării), care va introduce în viață dreptul nostru de a ne croi soarta noastră.
Dl. Buzdugan lămurește de-amănuntul toate felurile de ocârmuire, arată neajunsurile și folosurile fiecărui fel și face încheierea că cea mai bună formă de ocârmuire e republica federativă, în care popoarele mici capătă dreptul autonomiei. Oratorul cheamă congresul să lucreze pentru înființarea autonomiei Basarabiei.
Dl. Holban întregește raporturile premergătoare, dând dovezi istorice și statistice despre drepturile Basarabiei la autonomia cea mai largă. Vorbim despre asuprirea Basarabiei oratorul pomenește și politica fățarnică a Rusiei vechi în Balcani. Oratorul adaugă că nu-i vremea de rugat să ne dea autonomie, precum au zis mai mulți oratori. A aștepta ca soarta noastră să fi hotărâtă “de sus” e o moștenire blăstămată a regimului vechi, și nu se potrivește cu numele nostru de cetățeni slobozi. ”De sus” nu vom căpăta nimic, căci acolo nimeni nu are putere. Trebuie ca noi, chiar acuma să votăm autonomia Basarabiei și să alegem Sfatul Înalt, care va ocârmui Țara.
Despre autonomie mai vorbește un rând de oratori care toți prin cuvântările lor sunt de părere, că Basarabia are dreptul să fie autonomă; se dau câteva rezoluții prezidiumului, care se citesc.
Având în vedere că toate rezoluțiile sunt la fel, se hotărăște ca toți autorii lor să le unească într-una care va fi citită în ședința viitoare.
După aceasta s-a hotărât într-un glas, ca Basarabia să fie autonomă. Acest act istoric a umplut inimile tuturor de bucurie nespusă. În sala ședințe se aude nesfârșite strigăte de “ura” și “trăiască Basarabia autonomă și slobodă”; se cântă imnul național, sub steagul național. Ședința s-a închis la ora 7 seara.
