Cronologie 1 decembrie 1918, ziua unirii de la Alba Iulia

943
Sala Unirii
Sala Unirii din Alba Iulia

Cronologia zilei de 1 Decembrie 1918, ziua unirii de la Alba Iulia

La chemarea Marelui sfat al naţiunii române din Ungaria şi Transilvania, Adunarea Națională a avut loc, conform convocării din 20 noiembrie 1918, la 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, cetatea istorică a românilor, locul în care, cu mai bine de 300 de ani în urmă, Mihai Viteazu reușea unirea celor trei provincii românești.

Români din toate colțurile Transilvaniei și din toate categoriile sociale au împânzit străzile orașului încă din timpul nopții de 30 noiembrie spre 1 decembrie. În rândul mulțimii plutea o emoție și o bucurie greu de descris, astfel încât puțini au fost cei care nu au așteptat zorii zilei de 1 decembrie în stradă. Emoționanta mărturia a lui Emil Isac, din mijlocul celor peste 100.000 de români strânși în Alba Iulia, surprinde atmosfera acelei zile.

La chemarea clopotelor celor două biserici românești, delegații convocați prin manifestul din 20 noiembrie, împreună cu românii de rând, au plecat să asculte slujbele religioase. În bisericile ortodoxe din Ardeal și Alba Iulia, a fost citită o rugăciune scrisă de Miron Cristea, pe atunci Episcop de Caransebeș.

După terminarea slujbei, românii s-au îndreptat spre cetate. Puțini sunt cei care au încăput în sala mare a cercului militar, cei mulți au rămas afară, pe câmpul lui Horea, în așteptarea oratorilor care să le vorbească.

La ora 10,30, în prezența celor 1228 delegați, convocatorul Ștefan C. Pop, președintele Marelui Sfat Național Român din Arad, ține o cuvântare. Ștefan Cicio Pop îi numește pe Laurențiu Oanea și Sever Miclea ca notari, iar pe Ioan Suciu raportor al Comisiunii de verificare.

Ion Suciu prezintă raportul despre constituirea Adunării Naționale și componența acesteia: delegați aleși și delegați de drept. Este prezentată lista celor 680 de delegați aleși prin vot universal în 130 de circumscripții electorale, din cele 25 de județe românești din Ardeal și Banat.

Lista delegațiilor de drept era formată din reprezentanți ai bisericilor, ai societăților culturale în frunte cu ASTRA, profesorii și delegații învățătorilor, ai uniunilor de meseriași, ai gărzilor naționale, studențimea universitară, delegatele reuniunilor femeilor române și delegații partidului social-democrat român.

În numele Comisiei de verificare, Ion Suciu îi propune ca președinți pe George Pop de Băsești și pe Prea Sfinții Episcopi Ioan I. Pap și Dr. Demetriu Radu, ca vicepreședinți pe Dr. Teodor Mihali, Dr. Ștefan Cicio Pop și Ion Flueraș, iar ca notari pe  Dr. Alexandru Fodor, Dr. Sever Miclea, Dr. Caius Brediceanu, Dr. Victor Deleu, Dr. Silviu Dragomir, Iosif Ciser, Dr. Ionel Pop și Dr. George Crișan.

Propunerile pentru formarea biroului Adunării, sub conducerea lui George Pop de Băsești, au fost primite de public cu lungi aclamații. George Pop de Băsești rostește discursul de deschidere a adunării.

Președintele adunării dă cuvântul lui Vasile Goldiș, care susține un discurs și citește în fața plenului proiectul de rezoluție pentru decretarea Unirii.

George Pop de Băsești dă cuvântul lui Iuliu Maniu care citește motivarea proiectului de rezoluție a Unirii.

Iosif Jumanca ține un discurs din partea socialiști români, prin care își exprimă adeziunea la Unire.

Cum nimeni din sală nu-și mai enunțase dorința de a ține un discurs, George Pop de Băsești întreabă adunarea dacă acceptă în întregime rezoluția lui Vasile Goldiș. Adunarea răspunde cu urale și aprobări unanime (Primim, Trăiască Regele nostru Ferdinand I, Trăiască Regina Maria, trăiască Dinastia română! Vrem o singură Românie a tuturor Românilor!).

După minute în șir de aclamări, președintele anunță că Adunarea Națională a poporului român din Transilvania, Banat și părțile ungurești a acceptat în unanimitate rezoluția și declară Unirea provinciilor cu Țara-mamă, România.

Președintele adunării îi dă cuvântul lui  Alexandru Vaida-Voevod, care anunță adunarea că până la îndeplinire tehnică a unirii, provinciile românești din Transilvania au nevoie de un organ de conducere și un for al reprezentanților poporului. Propune ca Sfatul Național din punctul IX al rezoluției să fie format din 250 de membri, din care 200 să fie aleși pe loc, iar restul de 50 sa fie numiți de Sfatul Național.

Propunerea lui Alexandru Vaida-Voevod este acceptată în unanimitate, iar acesta dă citire listei membrilor Marelui Sfat Național, care să fie aleși de Adunarea Națională. Adunarea îi aprobă în unanimitate pe cei citiți, iar președintele George Pop de Băsești îi admite ca fiind membri aleși de către Marele Sfat Național, cu însărcinarea de a forma un guvern provizoriu și de a se întregi până la 250 de membri.

La tribună ia cuvântul Episcopul Oradiei-mari, Demetriu Radu, care aduce mulțumiri Marelui Sfat Român din Arad pentru organizarea acestei adunări și pentru înfăptuirea visului de veacuri al românilor, Unirea. Mulțimea îl aclamă prelung pe președintele acestui organism al românilor. (Trăiască Badea Gheorghe).

Cuvântarea de încheiere a Adunării Naționale îi revine Episcopului Aradului Ioan I. Papp. Sub influența discursului episcopului, publicul intonează imnul „ Deșteptă-te Române!”

Președintele Adunării Naționale, George Pop de Băsești, suspendă ședința pentru a aduce la cunoștință deciziile luate mulțimii care aștepta pe Câmpul lui Horea.

Afară, în fața mulțimii au fost amplasate mai multe tribune, de la care li s-a vorbit celor prezenți. Episcopul ortodox al Caransebeșului, Miron Cristea, susține un discurs. A urmat Episcopul unit al Gherlei, Iuliu Hossu, care ține la rându-i o cuvântare și prezintă poporului strâns în jurul său rezoluția votată de Adunarea Națională. Preotul Ștefan Roșianu, profesor în Blaj, susține și el o cuvântare, în fața mulțimii înflăcărate.

După informarea românilor de pe Câmpul lui Horea, biroul Adunării Naționale și o parte din delegați s-au reîntors în sală, iar președintele Gheorghe Pop de Băsești le-a mulțumit celor prezenți și a invitat Marele Sfat Național la ședința de constituire din data de 2 decembrie 1918, în sala Tribunalului Alba Iulia.

Procesul verbal al Unirii a fost semnat de vicepreședintele Teodor Mihali, Silviu Dragomir notar și de Iuliu Maniu și Ion Suciu ca verificatori.

Președintele Adunării Naționale, George Pop de Băsești, îi transmite o telegramă regelui Ferdinand, prin care îl anunță că Adunarea a decretat unirea cu România. Regele îi răspunde printr-o telegramă.