Scurtă cuvântare a lui Ferdinand I în cadrul momentului festiv, desfășurat în sala tronului din Palatul Regal din București, din 14 decembrie 1918. Evenimentul marca înmânarea actului unirii de către delegații Marii Adunări Naționale din Alba-Iulia.
În numele Românilor din Vechiul Regat, din Basarabia și din Bucovina, astăzi uniți, cu profundă recunoștință privesc hotărârea fraților noștri de peste Carpați de a săvârși Unitatea Națională a tuturor Românilor și declar pe veci unite în Regatul Român toate ținuturile locuite de Români, dela Tisa până la Nistru.
Cu dragoste nețărmurită Mi-am închinat viața scumpului Meu popor, plin de credință în menirea lui istorică.
Prin lupte și prin jertfe, Dumnezeu ne-a dat să înfăptuim azi aspirațiunile noastre cele mai sfinte. Mulțumindu-I din adâncul sufletelor, ne îndreptăm gândurile către acei cari cu sângele lor au clădit noul temeiu al desvoltării noastre naționale.
Prin devotament neclintit pentru opera lor, le vom arăta recunoștința noastră, prin el vom asigura roadele binefăcătoare ale crudelor încercări.
Pe acest temeiu al unei puternice democrații și al vieții frățești între popoare, vom răspunde totdeodată simțămintelor aliaților noștri, alături de cari am luptat pentru marea cauza a dreptății și a libertății în lume.
Să trăiască România, în veci unită!
Discursul Regelui este precedat de discursul lui Vasile Goldis.
