Discursul lui Alexandru Marghiloman în ședința Sfatului Țării din 27 martie 1918

297

Discursul lui Alexandru Marghiloman, prim-ministrul României, în ședința Sfatului Țării de la Chișinău, din 27 martie 1918, ziua unirii Basarabiei cu România. Șeful guvernului citește și o declarație a guvernului României.

“Marea și sfânta problemă, de care s-a călăuzit un întreg partid politic în România, – problema unirii Basarabiei la sânul patriei mame, a României, a fost pusă pentru prima dată la ordinea zilei în toate dimensiunile ei în ziua proclamării independenței Republicii Moldovenești; iar în timpurile de față această problemă este scoasă la iveală și mai pronunțat mulțumită mersului istoric al lucrurilor și însuși Sfatului Țării.

În vremurile de restriște ale Republicii Moldovenești, când tânărul guvern s-a adresat României după ajutor, ea ca mamă iubitoare, care a auzit vocea cunoscută a copilului său, n-a întârziat să vină în ajutorul ei. Toate clasele sociale, toate partidele, ca unul s-au grăbit să vină acolo, unde-i chema datoria și vocea sângelui. Și iată că astăzi noi culegem roadele muncii domniilor voastre, fii adevărați ai poporului, și patrioților, cari au muncit pentru folosul și mărirea poporului nostru și a întregii Românii.

Cu o atenție încordată cercurile politice ale României urmăreau ce se face pe partea cealaltă a Prutului, și, când s-a ivit pericolul care amenința integritatea Republicii, România înrudită s-a grăbit cu ajutorul, ca să garanteze integritatea și nedespărțirea acestei țări.

La conferința de pace din București am lămurit condițiunile prin carI s-ar putea păstra integritatea și nedespărțirea Basarabiei, și eu m-am grăbit să vin aici, în mijlocul domniilor voastre.

Din constatările și tratativele cu reprezentanții diferitelor fracțiuni și partide ale Parlamentului, eu am înțeles doar la dorințele și cerințele dictate de vremuri și împrejurări, pe care noi trebuie să le îndeplinim în conformitate cu obiceiurile locale, moravurile, libertățile și drepturile câștigate de domniile voastre și cari nu sunt în contrazicere cu interesele marei, unitei și nedespărțitei Românii.

Unirea Basarabiei cu România trebuie să se facă cu condițiunea păstrării particularităților locale ale acestei țări. Dar să trec din domeniul dorințelor la faptei ceva mai reale, să îmi dați voie să dau citire declarației guvernului român”

După ce termină cuvântarea sa, primul ministru trece la citirea în limba românească a declarației guvernului României.

“Sfatul Țării de astăzi va rămâne pentru rezolvarea chestiunii agrare potrivit cu nevoile poporului. Guvernul va prezenta adunării constituante, la care vor lua parte și reprezentanții aleși ai Basarabiei, normele stabilite de Sfatul Țării, cari vor rămâne până la rezolvarea acestei chestiuni de către adunarea constituantă.

Basarabia își păstrează autonomia provincială având Sfatul său provincial (dieta), ales în viitor pe baza votului universal, direct, secret cu organul său executiv și cu administrația proprie.

Acest Sfat provincial (Dieta) votează bugetul local și controlează organele autoadministrării orășenești și a zemstvei.

Organul lui executiv numește funcționării instituțiilor administrative locale. Funcționarii locali se numesc de către guvern.

Recrutarea armatei se face pe aceleași baze ca și în întregul regat, teritorial.

Legile existente și autoadministrarea locală (orășenească și a zemstvei) vor rămâne și nu vor putea fi schimbate de către Parlamentul român, până când la lucrările lui nu vor lua parte și reprezentanții Basarabiei.

Drepturile câștigate de către minoritățile din Basarabia se vor păstra.

Guvernul propune ca în consiliul de miniștri al României să intre și doi reprezentanți ai Basarabiei aleși de Sfatul Țării existent.

Basarabia trimite în Parlamentul Țării un număr de reprezentanți, proporțional cu numărul populației. Ei vor fi aleși în cameră potrivit legii generale electorale; în Senat potrivit regulilor care vor fi stabilite de către adunarea constituantă.

Votul universal regulă egal, direct și secret va servi ca bază pentru alegerile din Basarabia în volosti (plăși), sate, orașe și zemstve.

Libertatea individuală, libertatea cuvântului, a presei, cugetului și a adunărilor și toate libertățile cetățenești se garantează de către constituție pentru Basarabia, ca și pentru întreaga țară.

Toate infracțiunile săvârșite până acuma împotriva legilor din motive politice în timpurile tulburi ale transformărilor vor fi amnistiate.

După Unirea Basarabiei, ca a unei fiice, cu patria mamă România, Parlamentul va hotărî convocarea neîntârziată a adunării constituante, în care vor intra proporțional cu populația și reprezentanții Basarabiei, aleși pe baza dreptului general electoral pentru a introduce în Constituție de comun acord principiile și garanțiile arătate mai sus”.

După aceste cuvinte, adresate Sfatului Țării, Marghiloman și delegația românească părăsesc sala plenului. Șeful guvernului din România se reîntoarce după ce președintele Inculeț a comunicat rezultatele votului rezoluției de unire cu România și declara în numele României:

”În numele poporului român și al Regelui Ferdinand I iau act de unirea Basarabiei cu România de aici înainte și în veci! Trăiască România Mare”