Discursul lui George Tofan în ședința Consiliului Național din 25 noiembrie 1918

181

Declarația lui George Tofan în ședința a patra a Consiliului Național al Bucovinei din 25 noiembrie 1918.

Așezat de marele Traian la Dunăre în calea barbarilor năvălitori, poporul român și-a început istoria sa de santinelă a civilizației și a rămas secoli de-rândul credincios latinității care reprezintă și progresul.

A înfruntat cu bărbăție vrednică de admirație puhoiul neamurilor sălbatice ce revărsând-se din largul pustiurilor asiatice călcau în picioare tot ce produsese munca coloniștilor romani.

Ieșit neatins din frământările năvălirilor el clădește pe ruinele vechii organizații romane, vrednic urmaș al unor mari înaintași două state naționale, Muntenia și Moldova, cele dintâi cristalizări politice ale neamului românesc. Aceste mici și tinere state, înconjurate din toate părțile de vecini vrăjmași și hrăpăreți au reușit totuși prin vitejia fiilor și genialitatea conducătorilor să-și asigure un loc de frunte în istoria vremurilor de atunci. Nici semiluna atotcotropitoare care și-a înfipt steagul la Buda și a înspăimântat lumea apuseană, nici trufia maghiarilor opresori, nici îngâmfarea învinșilor din Codrul Cozminului n-au putut îngenunchia poporul nostru viteaz și hotărât. Faima vitejiei sale neîntrecute și a nețărmuritei sale dragoste de moșie a trecut departe peste hotarele țării, uimind lumea și îngrozind pe dușmani.

Dar vitregia vremurilor, vrăjmășia vecinilor și discordia din lăuntru au întrecut gloria trecutului și asupra neamului nostru s-au abătut cele mai mari nenorociri. Străinii au sfâșiat trupul țării, au trunchiat Moldova și astfel neamul, care văzuse zilele de slavă ale lui Ștefan și Mihai, a ajuns sub jugul rușinos al Austriei, sub stăpânirea în sălbaticilor din Ural și sub cnutul brutal al Muscalului.

Calvarul suferințelor nespuse ale neamului nostru începuse. Buruiana otrăvitoare a străinismului răspundea în toate părțile veninul distrugător și o mare majoritate a neamului nostru mergea spre peire sigură. O singură nădejde mai licărea sfios în sufletele chinuite, era nădejdea adunării tuturor Românilor sub un singur steag. Multă vreme acest vis le părea multora a fi o utopie.

Când criminalii asupritori de neamuri aruncară făclia incendiară, un fir de nădejde străbătu neamul nostru de pretutindeni. Atunci noi, care am crescut și ne-am hrănit decenii de-a rândul cu această nădejde, care ne-am străduit să semănăm în sufletul tinerimii acest ideal izbăvitor, consecvenți cu trecutul nostru și nerăbdători de-a vedea realizat cu un ceas mai degrabă visul secular al neamului nostru, am părăsit frumoasele plaiuri ale Bucovinei și vetrele părintești și luând toiagul pribegiei am apucat calea spinoasă a suferințelor la capătul cărora strălucea vie întruparea mărețului ideal. Patru ani de zile fiecare din noi a contribuit după puterile sale la realizarea acestui îndrăzneț, dar legitim gând, al realipirii Bucovinei la patria-mamă și al unirii tuturor românilor într-un singur stat național.

Mulți din cei ce-au pus pieptul lor stavilă puhoiului de dușmani ce tindea să ne desființeze, zac astăzi sub glia pământului liber românesc și în acest ceas de mare bucurie ne descoperim cu adâncă pietate în fața mormintelor eroilor libertății cărora neamul nostru le va păstra o veșnică recunoștință.

Procesul istoric de veacuri al neamului nostru se lichidează astăzi. În aceste momente înălțătoare, noi, refugiații și voluntarii bucovineni, ne-am reîntors la vetrele noastre părăsite. Având satisfacția datoriei împlinite noi întindem frățește mâna celor rămași acasă, cari și-au păstrat nepângărită conștiința în dorința sinceră de a munci împreună la ridicarea țării și a neamului. Ne închinăm înaintea muncii generației înaintașe, care în împrejurări excepțional de grele au apărat caracterul românesc al țării, păstrând mereu în sufletul lor focul viu al aceluiași ideal ce ne însuflețește azi pe toți.

Credincioși tradiției istorice-naționale nu ne vom feri a privi în față și a da soluțiuni potrivite tuturor problemelor mari, care agită astăzi viața popoarelor.

Suntem înainte de toate aderenți intransigenți ai unirii necondiționate și desăvârșite a tuturor țărilor românești în hotarele lor etnice și istorice, într-un stat național unitar, căci numai astfel poporul nostru își va putea realiza menirea sa istorică.

La dezlegarea tuturor problemelor de interes obștesc vom fi condus de cele mai largi principii democratice, dând maselor poporului răsplata cuvenită jertfelor aduse cu prisosință în trecut și prezent.

Recunoaștem fiecărei minorități naționale dreptul de a se dezvolta liber în cadrele organizației statului românesc unitar și în conformitate cu aspirațiile neamului românesc, băștinaș în această țară; cerem însă înlăturarea tuturor nedreptăților săvârșite în dauna noastră în scurgerea celor 143 de ani de stăpânire străină.

Ridicându-ne pe de-asupra tuturor prejudecăților, uitând tot trecutul neînțelegerilor, gândurile noastre se îndreaptă în aceste clipe mărețe numai la viitorul neamului nostru iubit și chemăm la muncă pentru fericirea acestui neam pe toți cei de un gând cu noi.

Cernăuți, la 25 noiembrie 1918

Reprezentanții Românilor bucovineni și voluntari: I. Nistor mp., Dr. D. Marmeliuc mp., Dr. N. Carabioschi mp., V.V. Greciuc mp., V. Bodnărescu mp., George Tofan mp., Filaret Doboș mp., Dr. Aurel Morariu mp., Tudor Stefanelli mp., G. Rotică mp., Vasile Fediuc mp. [membru al parlamentului]