Discursuri la comemorarea Marii Uniri, anul 1919

757

Discursuri la comemorarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, în cadrul dezbaterilor din cadrul Adunării Deputaților din 29 noiembrie 1919.

Fragmente din discursul rostit de Alexandru Vaida-Voevod

O sfântă datorie mi se impune să aduc prinosul de recunoștință a Camerei tuturor înfăptuitorilor unității noastre naționale. Celor mulți buni, generoși, care cu jertfirea vieții lor au așezat temeliile acestui stat, memoria lor pururi, din generație în generație, va fi venerată cu sfințenie. În veci pomenirea lor!

Și să ne închinăm în fața poporului întreg românesc, care a îndurat toate chinurile sufletești și trupești impuse prin război, perseverând în nădejde și în virtuți cetățenești!

Forța neamului e cristalizată în armată.

Dacă România astăzi e întregită, dacă unitatea neamului e înfăptuită, o datorăm armatei române, feciorilor, gradelor, ofițerilor și șefilor ei, care au condus-o, cât și tuturor acelora care, cu prevedere înțeleaptă de bărbați de stat, au priceput să o organizeze și să-i utilizeze forțele spre mărirea patriei române.

[…]
Să ne aducem aminte de marii noștri aliați. Permiteți-mi ca în numele Camerei să mulțumesc pentru tot ce au făcut și vor mai face pentru noi marea și generoasă Republică Americană, țara democrației clasice, Englitera, dulcea noastră soră Italia, și patria libertății, izvorul nesecat al tuturor ideilor de progres, de dreptate, și de civilizație, mărita și glorioasa Franță.

[…]

Noi aparținem generoasei, marii și glorioasei familii a statelor aliate și asociate. Vrem cu toată hotărârea să-i aparținem și pe viitor.

Permiteți-mi ca de la această înaltă tribună să adresez un salut tuturor fraților noștri români rămași, prin vitregia sorții, în afară de hotarele noastre în Macedonia, Serbia, dincolo de Nistru, în Ungaria; fie ei asigurați că România nu-i va da uitării, pe care nu a avut fericirea să-i strângă la pieptul să de mamă.

Al. Vaida-Voevod