Drapelul României

1209

Drapelul României (steagul național) este un tricolor, cu benzile – albastru, galben, roșu – dispuse vertical, de la lance.

Drapelul românilor înainte de tricolor

De-a lungul timpului, conducătorii formațiunilor politice, statale, unitățile militare, dregătoriile, breslele au folosit steaguri, de culori diferite, pe care au fost amplasate diverse blazoane domnești, princiare sau steme. În Țara Românească, până la începutul secolului XIX, albul, galbenul și albastru erau culorile folosite în realizarea drapelelor. În Moldova, predomina roșul și albastrul.

Începând cu Regulamentele Organice, miliția pământeană a Țării Românești a avut drapelul format din culorile albastru și galben, iar cel al miliției din Moldova, format din albastru și roșu.

Tricolorul, drapelul românilor

Drapelul național, în formă tricoloră, apare la români la începutul secolului XIX. Domnitorul Țării Românești, Alexandru Ghica, dispune orizontal culorile, începând de sus, roșu, galben și albastru.

Cele trei culori au intrat în conștiința națională în timpul Revoluției de la 1848, perioadă în care au și fost dispuse, pentru prima dată, vertical. Pe steag era amplasată și deviza „Dreptate, Frăție”.

În perioada domniei lui Cuza a circulat un steag roșu, galben, albastru, cu benzile dispuse orizontal. După Unirea Principatelor, Cuza a primit din partea muntenilor și moldovenilor un astfel de steag tricolor, pe care erau imprimate stemele celor două principate.

Începând cu 1866, prin constituție este statuat în mod oficial steagul tricolor roșu, galben si albastru. La propunerea lui Nicolae Golescu, drapelul revoluție de la 184, devine drapelul oficial și rămâne așa până în zile noastre: albastru, galben și roșu, de la lance și dispuse vertical.

Singurele modificări pe care le-a suferit de atunci drapelul României au constat în amplasarea stemelor adoptate de regimurile politice care s-au succedat în România.