Interviul luat de ziarul Sfatul Țării lui Gh. Ciuhureanu, președintele Consiliului de miniștri al Republicii Moldovenești din 8 martie 1918

182

Interviul luat de ziarul Sfatul Țării lui Gh. Ciuhureanu, președintele Consiliului de miniștri al Republicii Moldovenești din 8 martie 1918.

Cu prilejul întoarcerii delegaților Republicei Moldovenești din călătoria făcută la Iași, am fost primit de d. Dr. Gh. Ciuhureanu, președintele Consiliului de miniștri, într-o audiență mai lungă, al cărei în rezultat interesant și prețios îl dau în cele ce urmează.

Care este pricina întoarcerii delegației însărcinate să meargă la București? ‒ am întrebat pe d. ministru ‒ președinte.

Nu mă voi opri pe larg asupra acestei călătorii, ‒ a răspuns domnia sa, ‒ căci din multe puncte de vedere aceasta nu pot face acum, dar voi spune, că cea mai mare pricină care ne-a oprit pe noi deocamdată pe loc, este criza ministerului de azi din România.

Noi putem să luăm parte la încheierea păcii numai alături de România și nu mai cu prilejul sfârșirei războiului, și deci n-am putut merge singuri. Iar de altă parte, tratativele de pace de la București, din pricina crizei ministeriale românești, sunt chiar întrerupte. Iată de ce ne-am întors înapoi. Vom aștepta până se vor lămuri trebile.

Care este opinia publică și la cercurilor politice în România față de independența Basarabiei și cum privesc acolo Republica noastră?

La aceasta d. ministru a răspuns că, precum generalul Averescu, așa și întreaga Stăpânire Românească sunt pentru neatârnarea republicii noastre. România e fericită, că un neam de același sânge, și-a dobândit în sfârșit libertatea și va putea pășii neîmpiedicat de nimeni pe calea dezvoltării sale. Din partea lor, frații români sunt gata să ne dea tot sprijinul frățesc, atât moral cât și material.

Nu putem trece cu vederea nici părerile Germaniei față de noi.

Generalul Averescu, în temeiul cuvintelor lui Kuhlmann a spus, că Germania nu are nimic împotrivă independenței noastre, și deci viitorul țării noastre e aproape chezășluit și din altă parte.

Care sunt părerile acelor cercuri obștești, cu care Dumneavoastră ați venit în legătură?

Pretutindeni, în toate cuvântările cu care pe noi ne-au întâmpinat, a răspuns ministrul ‒ noi am văzut și am simțit numai bucurie pentru neamul frățesc neatârnat, care după un veac de robie și prigonire a căpătat dreptul de a fi liber.

Vroesc să subliniez încă un fapt și anume primirea care ni s-a făcut nouă de către Regele Ferdinand și Principele Carol.

A doua zi după sosirea noastră la Iași, noi am fost primiți de Rege și într-o lungă convorbire, i-am spus de toate nevoile și dorințele neamului nostru. Maiestatea Sa hotărât a spus, că recunoaște dreptul nostru de a ne ocârmui singuri și a ne face acele reforme sociale, de care avem nevoie.

Regele pe deplin împărtășește principiile noastre în privința dreptului țăranului de a căpăta pământul pe care-l muncește, dar firește nu împărtășește acele păreri sociale extreme, care își fac loc în frământările noastre. Regele socoate că pământul în țara noastră moldovenească, după obiceiurile și datinile noastre vechi, trebuie să treacă în mănă țăranilor ca proprietate. Regele a amintit mai departe, că chiar și România e în ajunul unei mari reforme agrare, principiile căreia sunt de acum votate de Constituantă.

Se știe că însuși Majestatea Sa Regele a dat tot pământul țăranilor. De vorbă cu Regele, am mai atins și chestia financiară, atrăgând luarea aminte a Suveranului asupra stării noastre grele, din care nevoie poate va trebui să ne scoată tot România. La aceasta Regele răspuns că, deși însăși România în clipa de față e într-o stare destul de grea, ajutorul frățesc, de care avem nevoe, întotdeauna ne va fi dat.

În Iași noi am fost frumos primiți cu însuflețire de Academia Română, unde ne-a întâmpinat cu o cuvântare înflăcărată prezidentul Academiei, D. profesor Poni. Călduros ne-a primit și Școala Normală Vasile Lupu și Școala Militară, unde în cinstea noastră s-a făcut o serbare. Răspunzând oratorilor, în cuvântările noastre noi cu deosebire am arătat rolul țărănimei noastre în istoria neamului. Noi am arătat, că viața noastră ca neam o datorăm țăranului, care nu mai el a păstrat și limba și toate datinile strămoșești.

M. Minciuna