Legea fundamentală provizorie asupra puterilor țării Bucovine din 12 noiembrie 1918

325

Legea fundamentală provizorie asupra puterilor țării Bucovine din 12 noiembrie 1918.

În virtutea suveranității naționale și pe baza hotărârilor Constituantei țării Bucovine luate în adunarea din 27 octombrie 1918, Consiliului Național decretează următoarea lege provizorie:

Art. I. – Consiliul Național instituit de Constituanta Bucovinei e întrupată suprema putere a acestei țări.

Art. II. – Puterea legislativă o exercită Consiliul Național singur, în calitate de corp legiuitor (cameră).

Art. III. – Consiliul Național se constituie alegând din sânul său un președinte, trei vicepreședinți și un director al biroului prezidențial.

Directorul e responsabil pentru legalitatea actelor prezidiale.

Art. IV. – Președinții împreună cu directorul girează agendele Consiliului național și-l reprezintă în afară.

Art.V. – Hotărârile Consiliului național nu sunt valabile, dacă nu sunt semnate de doi președinți și contrasemnate de director.

Art. VI. – Puterea executivă o exercită Consiliul Național prin funcționarii numiți de el (secretar de stat).

Art. VII. – Consiliul secretarilor de stat în frunte cu un președinte formează guvernul țării.

Art. VIII. – Secretarii de stat sunt responsabili, fiecare în parte și toți împreună, Consiliului Național pentru aplicarea exactă a hotărârilor lui și pentru legalitatea tuturor măsurilor luate de ei.

Art. IX. – Privitor la responsabilitatea și urmărirea Guvernului se va aplica, prin analogie, legea corespunzătoare a Regatului României, dacă, până la un caz dat, nu se va promulga o lege specială.

Art. X. – Stabilesc următoarele secretariate de stat:

  1. Prezidiul Guvernului,
  2. Secretariatul de stat pentru afacerile externe,
  3. Secretariatul de stat pentru afacerile interne,
  4. Secretariatul de stat pentru afacerile de finanțe,
  5. Secretariatul de stat pentru afacerile justiției,
  6. Secretariatul de stat pentru afacerile apărării țării,
  7. Secretariatul de stat pentru afacerile agriculturii,
  8. Secretariatul de stat pentru afacerile instrucției publice,
  9. Secretariatul de stat pentru afacerile cultelor,
  10. Secretariatul de stat pentru afacerile comerț și industrie,
  11. Secretariatul de stat pentru afacerile sociale și ale alimentării publice,
  12. Secretariatul de stat pentru afacerile lucrărilor publice și reedificărilor,
  13. Secretariatul de stat pentru afacerile de comunicațiune, poștă și telegraf,
  14. Secretariatul de stat pentru afacerile salubrității publice.

Art. XI. – Funcționarii care stau în fruntea secretariatelor poartă titlul “secretar de stat”, președintele lor titlul “președinte al Guvernului”.

Art. XII. – Această lege intră în vigoare odată cu publicarea ei.