Manifestul Comitetului profesorilor și învățătorilor moldoveni din Basarabia din 3 mai 1917

184
Manifestul Comitetului profesorilor și învățătorilor moldoveni din Basarabia din 3 mai 1917
Manifestul Comitetului profesorilor și învățătorilor moldoveni din Basarabia din 3 mai 1917; textul a fost publicat în Cuvânt Moldovenesc din 24 mai 1917

Manifestul Comitetului profesorilor și învățătorilor moldoveni din Basarabia din 3 mai 1917.

Strigare,

Către toți profesorii și învățătorii moldoveni și către profesoarele și învățătoarele moldovence de la școlile de toate treptele din Rusia și către studenții moldoveni de la facultățile de filologie, științe naturale, medicină și justiție din Rusia.

După ce revoluția rusească a prăbușit la pământ vechea stăpânire vinovată pentru asuprirea noroadelor, Moldovenii din Basarabia și de peste Nistru s-au văzut în sfârșit ajunși și ei în starea de mult dorită, de a-și putea croi singuri soarta.

Sub stăpânirea cea veche, după cum știm cu toții, Moldovanul n-avea nici un fel de drept în țara lui, el nu se putea închina lui Dumnezeu în limba sa, el nu putea învăța în școlile moldovenești și drepturile lui erau pretutindenea nesocotite.

În astfel de împrejurări nu-i de mirare, că Moldovenii au rămas printre cele mai înapoiate popoare ale Rusiei. Chiar și acei Moldoveni, care învățau prin școli mai înalte și universități, nu ajungeau să-și slujească în adevăr neamul. Mulți nici nu erau lăsați în Basarabia, ce erau trimiși prin cele mai depărtate gubernii ale Rusiei, unde adeseori își uitau și limba și legăturile de sânge.

Multe am avea de spus despre suferințele neamului moldovenesc, dacă am voi să le înșirăm aici pe toate, dar să lăsăm această sarcină istoriei, care va vorbi cu mai multă nepărtinire, de cum am putea-o face noi astăzi, și din parte-ne aducem mulțumiri lui Dumnezeu, că ne-a scăpat de stările cele vechi și ne-a adus în sfârșit mult dorita slobozenie și dreptate.

De-acum toate noroadele din Rusia vor putea să se lumineze sloboz și printre ele și noi Moldovenii. Dar acum noi suntem datori să dovedim prin munca noastră, că suntem vrednici de această slobozenie. Noi trebuie să arătăm lumii, că nu este adevărat ceea ce spuneau până acum, că suntem un neam prost, care n-avem cultură și nu suntem în stare s-o avem nici de aici înainte; noi trebuie să dovedim, că suntem un neam cu alese puteri sufletești, care va putea fi un sprijin de mare preț nu numai pentru neam și pentru țară, ci și pentru întreaga cultură omenească.

Noi profesorii și învățătorii moldoveni, ca unii care avem mai înainte decât toți datoria de a ne pune în fruntea norodului pentru a-l lumina, ne-am și pregătit pentru acest lucru.

Fiind încredințați că mijlocul cel mai însemnat pentru luminarea norodului nostru este școala națională, noi am alcătuit o obște în scopul de-a lua în mâini treaba învățământului moldovenesc.

Această obște, dându-și seama de multe nevoi ale învățământului, s-a îndreptat către zemstva gubernială a Basarabiei cu rugarea, ca ea să adune încă în vara aceasta pe toți profesorii și învățătorii moldoveni la niște cursuri, în care să le dea îndrumare trebuitoare, ca la începutul anului școlar 1917, să se poată deschide pretutindeni școli moldovenești. Apoi ea a hotărât să scoată și un jurnal pedagogic numit “Școala moldovenească”, în care să se dezbată treburile învățământului moldovenesc de toate treptele.

În urma memoriului, Zemstva a chemat la sfat pe toți învățătorii moldoveni din Chișinău pentru a hotărî împreună măsurile de luat. La acest sfat s-a hotărât, ca pe ziua de 25 mai a anului curgător toți învățătorii moldoveni din întreaga Rusie să fie chemați la o adunare, la care să ieie parte și preoții, care predau religia în școli precum și câte un țăran împuternicit din fiecare voloste. Acest congres va avea să discute de aproape treaba învățământului moldovenesc în școlile de toate treptele, adică în grădinițe de copii, în școlile începătoare, în școlile mijlocii, în școlile de învățători, în seminarul duhovnicesc, precum și în toate celelalte feluri de școli.

Avem nădejdea, că această, cea dintâi adunare a învățătorilor moldoveni de toate treptele, va fi o adunare istorică pe care vor pomeni-o cu laudă vremurile viitoare. Ea va avea se puie temelia culturii moldovenești din Basarabia.

La această adunare îi poftim cu toată dragostea inimii noastre pe toți învățătorii și învățătoarele de pe felurite școli din Rusia, precum și pe studenții și studentele de la toate facultățile, care mâine vor intra și ei în învățământ ca profesori.

Veniți, fraților, cu toții la cel dintâi sfat național pedagogic moldovenesc, veniți la serbarea redeșteptării noastre; veniți, ca să puneți cu toții umărul pentru ridicarea neamului, veniți din toate părțile, la datoria de a hotărî asupra luminării odraslelor neamului moldovenesc, atât de oropsit până acuma. În adunarea noastră a tuturor va trebui să găsim calea cea buna, pentru care ne vor binecuvânta toți cei ce vor veni pe urma noastră.

Avem nădejde, că cu toții veți de ascultare chemării noastre și veți face ce va sta în putință, pentru ca pe ziua de 25 mai să puteți fi la adunarea din Chișinău, unde vom pune la cale treaba întregului învățământ Moldovenesc.

Chișinău, 3 mai 1917
Comitetul vremelnic al obștei învățătorilor moldoveni din Basarabia