Nota de răspuns a guvernului român la nota din 13 aprilie a guvernului ucrainean, din 20 aprilie 1918.
Guvernul Român către guvernul Ucrainei
Nr. 2527
Iași, 20 aprilie 1918
Guvernul român, primind din partea guvernului ucrainean o comunicare, a rezoluției Radei centrale cu data de 13 aprilie curent, are onoarea de a transmite guvernului Ucrainei următorul răspuns:
1). Guvernul român are datoria de a face observația că Basarabia n-a fost anexată de către România, așa cum se afirmă în Nota Ucraineană, ci că ea s-a unit cu Patria sa mamă, în virtutea unui vot exprimat aproape cu unanimitate de către “Sfatul Țării”, adunare națională, legislativă a Republicii Moldovenești din Basarabia.
Această adunare emană din voința națiunii și se găsește a avea astfel aceeași origine ca Rada centrală ucraineană, ea reprezintă în consecință, la fel ca și Rada, o putere suverană care îi dă dreptul să ia hotărâri definitive și de aceeași importanță pentru popoarele Basarabiei, ca acelea ale Radei pentru popoarele Ucrainei.
Toate naționalitățile Basarabiei fiind reprezentate în “Sfatul Țării”, în proporția necesară importanței lor economice, minoritățile trebuie să se supună, ca în toate adunările deliberative, majorității. Guvernul român apreciază că în Republica Democrată nimeni nu va contesta acest principiu.
De altfel trebuie remarcat că “Sfatul Țării” a fost ales în mod liber între-o epocă când încă nu era deloc vorba de unirea cu România.
2). Nu există după cunoștința guvernului român, nici o regiune din Basarabia unde populația să se fi declarat ucraineană și să fi cerut alipirea la Ucraina. Pe lângă aceasta este evident că n-ar fi suficient ca o populație să se declare ucraineană pentru ca ea să și fie în realitate și guvernul român este convins că nu este în intenția nici a Radei centrale, nici a guvernului ucrainean să ațâțe în Basarabia agitații și mișcări ale minorităților de diferite naționalități contra marei majorități române.
E de asemenea un fapt incontestabil că dincolo de Nistru există o numeroasă populație românească cu privire la care Basarabia Românească și în consecință România de astăzi ar putea invoca drepturi identice cu acelea pe care le revendică Ucraina cu privire la rutenii din Basarabia.
3). Este de semnalat că, exprimând noile sale pretenții, Rada a pierdut din vedere că cu ocazia păcii de la Brest Litovsk, Ucraina n-a afirmat că are vreun drept asupra teritoriului Basarabiei, considerată de către ea însăși ca un stat în întregime distinct, de care o separă Nistrul, care a fost întotdeauna vechea frontieră a Moldovei și a provinciei rusești a Basarabiei de după 1812; și că este regretabil că astăzi politica Republicii democrate pare a tinde spre cuceriri pe care nu le legitimează nici istoria trecutului, nici principiile de drept. De fapt Basarabia este din punct de vedere istoric și etnic o țară românească și a aparținut Coroanei Moldovei din timpul formării acestui principat în secolul al XIV-lea până în momentul răpirii comise de Rusia țaristă în 1812. Acest fapt n-ar putea fi continuat în întregime sau în parte de către Republica democrată, în disprețul oricărei justiții și al oricărui drept.
4). Guvernul român roagă guvernul Ucrainei să binevoiască a-și reaminti că la data de 19 ianuarie 1918 a adus la cunoștință generalului Coandă, agreat la Kiev ca delegat al României, că guvernul democratic nu se opune ca Basarabia să se unească cu România, dacă ea o vrea și că, mai mult el va ajuta această unire.
De asemenea, pentru Guvernul român chestiunea a fost hotărâtă definitiv prin votul legal din 9 aprilie al Sfatului Țării, vot care a servit de bază decretului M. S. Regele României, declarând Unirea celor două țări ca indisolubilă; Guvernul român va lua, la rândul său, după exemplul guvernului ucrainean, “toate măsurile de care dispune” pentru ca chestiunea Basarabiei să fie considerată ca soluționată pe veci.
5). Din tot ce precede rezultă că guvernul român nu poate accepta protestele Radei centrale “contra unui sistem de represalii și violare a drepturilor naționalităților ce locuiesc în Basarabia”.
Nu poate fi vorba de represalii, România și Basarabia n-au avut ocazia să exercite nici una, dar este complet inexact că ar fi existat în Basarabia un singur act de violare al drepturilor. Această afirmație atât de puțin precisă, regretăm s-o constatăm, nu se bazează pe nimic serios și nu poate emană decât de la persoane care au avut interesul să inducă Rada centrală și guvernul ucrainean în eroare. Guvernul român a fost fericit de a fi putut manifesta prin mijlocirea d-lui Ministru al Afacerilor Străine, d-lui Galip, care se prezintă în numele guvernului Ucrainei, dorința ce nutrește de a întreține raporturile cele mai amicale cu noul stat vecin, în sentimentul ce avea că noua Republică democrată renunțase la sistemul fostului Imperiu rus de a nesocoti drepturile celorlalte națiuni de îndată ce nu erau conforme cu interesele sale sau cu vederile sale.
Permiteți-i să creadă că protestele Radei centrale nu trebuie să schimb în nimic sentimentele sale și că România va putea stabili în curând și să întrețină totdeauna relațiile amicale care trebuie să existe între popoare vecine și care vor avea în viitor mai mult de un singur interes în comun.
Ministerul Afacerilor Străine,
C. Arion
*Nota este partea unui schimb de scrisori, dintre guvernele român și ucrainean, pe chestiunea unirii Basarabiei cu România. (vezi notele din 13 aprilie, 5 mai, 19 iunie)
