Nota de răspuns a guvernului Ucrainei la nota din 20 aprilie a guvernului român, din 5 mai 1918

229

Nota de răspuns a guvernului Ucrainei la nota din 20 aprilie a guvernului român, din 5 mai  1918.

Guvernul Ucrainei către Guvernul român

Kiev, 5 mai 1918

Primind nota diplomatică a Dumneavoastră din 20 Aprilie 1918 cu nr. 2527, guvernul Ucrainei se consideră obligat să vă împărtășească motivele care-l împiedică să recunoască argumentația dumneavoastră, tinzând a justifica actele guvernului român în Basarabia, care au sfârșit prin a anula autonomia ei politică și declararea de către guvernul român a încorporării Basarabiei la Regatul Unit al României.

Guvernul Ucrainei nu se îndoiește desigur că guvernul român este sincer convins de veridicitatea argumentației expusă în notă. Totuși guvernul Ucrainei nu poate retracta o apreciere obiectivă a principiilor de ordin general pe care se baza argumentația dumneavoastră și mai ales actele care au dus la anexarea efectivă a Basarabiei la Regatul României.

Puterile responsabile ale Regatului României, proclamând încorporarea Basarabiei la România, n-au fost în mod evident bine informate cu privire la următoarele împrejurări:

  1. Că organul reprezentativ provizoriu al Republicii Moldovenești din Basarabia s-a constituit în condițiile extraordinare în care țara se găsea în acea epocă și pentru acest motiv era în imposibilitatea de a urma modul general adoptat de organizarea normală a reprezentanței naționale. Această derogare de la legea generală trebuie să fie reproșată oamenilor politici precum și reprezentanților generali ai populației care au făcut această treabă deși urmăreau scopuri patriotice înalte.
  2. Că Parlamentul Republicii Moldovenești din Basarabia refuza printr-o întreagă serie de dispoziții și de acte determinate formal, într-o manieră hotărâtă, cu o stăruință încăpățânată, orice supunere politică față de România.
  3. Că acest Parlament, “Sfatul Țării”, urma principiul că dreptul de a soluționa problema organizării politice definitive a Basarabiei va aparține în mod exclusiv constituantei convocată în condiții normale în care va avea posibilitatea să funcționeze în toată libertatea.
  4. Că s-a acordat o garanție în formă scrisă din partea reprezentanților Puterilor Antantei guvernului Republicii Moldovenești din Basarabia, asigurând independența sa politică în raport cu România.
  5. Că numita garanție a independenței Republicii Moldave în raport cu România a fost confirmată apoi de către guvernul român.
  6. Că generalul șef român chiar din momentul intrării în Basarabia în fruntea armatei române a făcut o declarație formală că armata română are ca singur scop și exclusiv salvgardarea bunurilor și munițiilor aparținând României pe teritoriul Basarabiei; promițând ajutorul armatei române la constituirea unei Republici Moldave independente, el declara că Armata română nu va rămâne în Basarabia decât până la momentul când va fi definitiv constituită o forță militară națională și că trupele române vor fi puse exclusiv la dispoziția guvernului Republicii Moldovenești.
  7. Că obiectul conversațiilor guvernului ucrainean cu generalul Coandă din 15 ianuarie 1918 a fost transmis guvernului dumneavoastră în termeni inexacți.

Desigur, guvernul Ucrainei nu se consideră obligat să explice Ministerului luminat al Afacerilor Străine al României că rezoluția “Sfatului Țării” luată la Kișinău, sub presiunea stării de război impusă în mod riguros în acea perioadă de către puterea română în întreaga Basarabie și sub influența unei propagande în favoarea votului public, că rezoluția menționată nu poate fi considerată ca expresia voinței autentice a populației din Basarabia. De altfel, este imposibil pentru guvernul Ucrainei să nu acorde cea mai mare importanță unui fapt despre care a fost informat în mod foarte pozitiv, că reprezentantul oficial a autorităților române a pus – în momentul votării “Sfatului Țării“ cu privire la încorporarea Basarabiei la România – această chestiune sub forma unui ultimatul. S-a propus în mod categoric să se aleagă între unirea voluntară cu România în condiții avantajoase pentru Basarabia și anexare. S-a refuzat garantarea autonomiei Republicii Moldave, precum și ridicarea stării de război în scopul de a asigura Sfatului Țării libertatea. Pentru discutarea chestiunii de o astfel de importanță ca încorporarea Basarabiei la România, reprezentantul autorităților române a acordat Sfatului Țării un termen de 3–4 ore și numai sub formă de concesie s-a prelungit acest termen până la 24 de ore.

Guvernul ucrainean se consideră obligat să atragă atenția guvernului român asupra considerației că măsurile extraordinare adoptate în această ocazie nu puteau fi luate decât față de o țară inamică în cazul exigențelor militare de o natură presantă sau în cazul reprimării unei revolte, deși este evident că nu s-a produs nici unul nici celălalt dintre aceste cazuri și că cu astfel de măsuri incontestabil violente nu vor fi soluționate niciodată problemele constituirii libere a unui regim politic al unei țări.

Timp de peste un secol Basarabia a făcut parte din Imperiul Rus și se găsea în relații politice și economice strânse cu vecina sa apropiată, Ucraina. În epoca constituirii Republicii Ucrainiene, în luna noiembrie 1917, guvernul ucrainean considera că datorită legăturii federative care lega Republica ucraineană de toate celelalte părți ale fostului Imperiu rus, Ucraina păstrează această legătură în raport cu Basarabia. După proclamarea independenței Ucrainei, guvernul ucrainean neadmițând nicidecum ruptura definitivă între Ucraina și Basarabia și luând în considerație aspirațiile unei notorii majorități a populației din Basarabia, își propunea să stabilească relații mai strânse cu Republica Moldovenească, conferindu-i dreptul la autonomie politică. Este indispensabil să se noteze că guvernul Ucrainei insista cu atât mai mult, cu cât este în mod pozitiv cunoscut că moldovenii, nu constituie majoritatea populației din Basarabia, că această majoritate a aparține popoarelor nemoldave, printre care se numără mulți ucrainieni.

La fel, în momentul de față, guvernul Ucrainei refuzând în mod pozitiv să recunoască drepturile României asupra Basarabiei și revendicând propriile sale drepturi asupra acestei regiuni, n-are deloc intenția de a violat în vreo manieră oarecare dreptul la libera dispoziție a Basarabiei, în deplină justiție potrivit rațiunii. El își propunea, conform expresiei formale a voinței poporului din Basarabia, și își propune și astăzi același lucru, să acorde întregii populații din Basarabia o autonomie politică care i-ar garanta cele mai largi drepturi în domeniul social, politic și intelectual. Este evident că interesele vitale ale Ucrainei – strategice și economice – cer ca guvernul Ucrainei să insiste asupra încorporării Basarabiei care își păstrează autonomia politică, la Ucraina, care are toate drepturile în acest sens și ceea ce este de asemenea și voința marii majorități a populației Basarabiei.

Guvernul Ucrainei speră că această supărătoare neînțelegere va fi soluționată într-o manieră, încât nu va întârzia să se realizeze o înțelegere cordială din partea celor două state prietene – România și Ucraina. Noi, reprezentanții guvernului ucrainean, vă cerem să credeți în realitatea noastră perfectă, în simpatiile noastre față de guvernul român.

Președintele consiliului de Miniștri, semnat Th. de Lisogouby
Ministrul Afacerilor Străine, semnat Demetrius Doroschensky

*Nota este partea unui schimb de scrisori, dintre guvernele român și ucrainean, pe chestiunea unirii Basarabiei cu România. (vezi notele din  13 aprilie, 20 aprilie, 19 iunie)