Portul Odessa și Basarabia de Eugeniu N. Giurgea din 24 august 1918

307

Articolul „Portul Odessa și Basarabia”, scris de Eugeniu N. Giurgea și publicat în „România Nouă” din Chișinău, în 24 august 1918.

 

Pentru imperiul rusesc, astăzi în descompunere, Odessa, prin așezarea ei geografică, reprezintă organul de respirație al sudului țării, pentru că pe aici se strecurau din Rusia spre Occident mii și zeci de mii de vagoane cu produse prime agricole, ce reprezentau și reprezintă încă baza avuției naționale a poporului rus.

Pe aici se făcea întreaga legătură economică, putem zice între occidentul și orientul Europei. Odessa era punctul de frontieră între civilizația modernă, europeană și între orientalismul rus, cu toate însușirile lui, caracterizat prin totala lipsa de cultură, lux extrem în păturile de sus și neagră mizerie în stratele de jos ale societății, abuzul cu alcool, tendința de a mitui și a fi mituit, și aceea de a-și însușiri prin orice mijloc, orice lucru ce nu este a lui și în special banul public.

Prin acest mare port al Mării Negre se scurgeau toate avuțiile Basarabiei, în valoare de zeci și sute de milioane pe fiecare an, cumpărate pe prețuri de nimic de diferiți miziți evrei, ruși, armeni sau greci, și vândute de dânșii pe prețuri ridicate, lucru ce a făcut ca ei să realizeze în scurt timp câștiguri enorme.

Guvernul rus, sub imboldul acestor așa ziși mari negustori, și în dorința de a apropia cât mai mult Basarabia pe terenul economic de marea Rusie, a căutat a face înlesniri de transport pentru tot materialul agricol prim al proprietarilor basarabeni, pentru ca tot acest material, să nu se poată îndrepta spre porturile române, ci numai spre Odessa.

România, fiind un stat mic nu putea ca să facă concurență cu căile ei de transport, căilor ferate rusești și apoi Rusia avea la îndemână o armă foarte puternică cu care lucra contra noastră și anume urcarea tarifului vamal pentru toate produsele agricole care treceau Prutul, așa că proprietarii basarabeni, chiar acei care ar fi dorit să lucreze în direcția intereselor noastre românești, nu puteau decât să-și îndrepte întreaga producție a solului tot spre Rusia.

Rusia, pentru care Basarabia juca un rol foarte mare, fiind portița ce-i deschidea calea, prin țara noastră, la Constantinopol, ar fi fost în stare cu marile capitaluri, de care dispunea, să facă orice sacrificii, să renunțe chiar la orice profit imediat de la Basarabia, numai ca să ne concureze, să distrugă din germene orice început de înfrățire economică între Basarabia și România și să facă ca din nou produsele să se îndrepte către portul Odessa.

Caracteristic de altfel este și faptul, cum au căutat să procedeze rușii cu populația basarabeană în această direcțiune, din așa zisa pătură cultă. Ori de câte ori, rar de altfel, se întâmpla ca conducători de ai Basarabiei să își aducă aminte, că nu sunt ruși, ci moldoveni, și să caute a stabili legături economice mai strânse cu noi, românii, de care erau legați prin sângele nostru strămoșesc, ei erau chemați imediat la Petrograd, umpluți de onoruri pe la curtea imperială, așa că amorul lor propriu fiind satisfăcut, ei uitau cu totul interesele economice ale Basarabiei. Cu chipul acesta tot ce se lucra luni de zile sau ani chiar, pentru ca comerțul să fi îndreptat către România, se strica în momentul când reprezentanții Basarabiei se întorceau de la Petrograd cu mulțumirea în suflet că au pus o nouă pietricică la fundamentul pravoslavnicii Rusii în detrimentul Basarabiei și a întregului neam românesc.

Astăzi însă din cauza alipirii cu România, lucrurile s-au schimbat, căci vămile românești de pe Nistru sunt o stavilă puternică pentru întregul transport de produse basarabene către Odessa; rămânând ca aceste produse în mod silit, să fie îndreptate către Acherman, Galați și Brăila, fapt ce va aduce căderea portului rus în mare parte și ridicarea treptată a porturilor noastre dunărene și maritime.

Marii exportatori ai Odessei se vor găsi de acum înainte într-o suferință economică, pe care deja au început a o simți, și de aceea prin toate mijloacele caută să lupte, făcând pe naționaliștii ruși și pe spionii, căutând prin interpuși de ai lor, bine plătiți de ei, să producă dezordine în rânduiala stabilită de noi în Basarabia.

Dar planurile lor nu vor izbuti.

Eugeniu N. Giurgea