Ședința Consiliului Național al Bucovinei din 13 noiembrie 1918

156

Ședința a treia a Consiliului Național al Bucovinei din 13 noiembrie 1918. Primul-ministru, Iancu Flondor, și membrii guvernului depun jurământul. Șeful guvernului citește programul de guvernare provizoriu, iar deputății îl dezbat.

Ședințele Consiliului Național din Bucovina
I II IV V

Proces verbal

Miercuri, 13 noiembrie. Ședința se deschide la orele șase seara. La prezidiu: președintele Dionisie cav. Bejan.

Președintele Bejan: Înaltă Cameră, fiind membrii Camerei adunați în numărul cerut, deschid ședința a treia a Consiliului Național. Înainte de a intra în ordinea zilei, invit pe domnii din regimul ales, să-și depuie juruința de serviciu. Și anume cred că e bine să se facă așa, că președintele guvernului să depuie jurământul său în mâna președintelui Camerei, iar ceilalți membri ai cabinetului să îl depuie în mâna domnului președinte al guvernului.

G. Grigorovici: Toți domnii trebuie să depuie jurământul înaintea noastră, nu la mâna domnului prezident al guvernului.

Președintele Bejan: După alegerea care s-a făcut, s-a ales de către Cameră președintele guvernului, iar președintele ne-a propus membrii guvernului. Astfel, membrii guvernului sunt dator domniei sale, iar domnia lui nouă.

G. Sârbu: Conform cu art. 8 al legii fundamentale, secretarii de Stat sunt responsabil Consiliului Național. Deci juruința trebuie depusă la mâna prezidentului Camerei.

Președintele Bejan: Bine să fie dar așa. Domnul director al biroului e rugat să citească formula de juruință.

Băncescu: (citește formula).

Președintele Bejan: Rog a citi lista membrilor cabinetului.

Băncescu: Dr. Dorimedont Popovici, Nicu Flondor, George Sârbu, Dr. Radu Sbiera, Dr. Ipolit Tarnavschi, Dr. Maximilian Hacman, Dr. Vasile Marcu, Aurel Țurcan, Cornel Tarnoviețchi, Dr. Octavian Gheorghian, Dr. Sextil Pușcariu e absent.

Dr. I. Flondor: Domnul Pușcariu se află într-o misiune la Iași, de unde se va întoarce curând. (Urmează prestarea jurinței la mâna domnului președinte al Consiliului Național, Dionisie Bejan, întâiu din partea domnului Dr. Iancu Flondor, apoi din partea celorlalți membri prezenți ai cabinetului dând fiecare mâna domnului președinte Bejan și zicând “promit”).

Președinte Dionisie Bejan: Acord cuvântul domnului președinte al cabinetului, Dr. Iancu Flondor.

Dr. Iancu Flondor: Înaltă Cameră! Dumneavoastră ați hotărât ieri, să desfășor în ședința de azi programul guvernului.

[Iancu Flondor, prim-ministrul Bucovinei, citește programul de guvernnare]

Dr. Eusebie Popovici (la prezidiu): Se îndrumează discuția asupra programului dezvoltat de domnul președinte al Consiliului.

[G. Grigorovici are prima intervenție asupra programului de guvernare]

Dr. Eusebie Popovici (de la prezidiu): Întreb dacă Camera e de acord să suspendăm ședința până la orele 9. (Camera fiind de acord, ședința se suspendă la orele 7,45 min)

Ședința se redeschide la orele 9 și 15 minute.

La prezidiu domnul Dr. Eusebie Popovici.

Dr. Eusebie Popovici: Domnilor, continuăm discuția asupra programului guvernului. D-l Dr. Fl. Lupu a cerut cuvântul.

Dr. Fl. Lupu: Înaltă Cameră! Ieri am avut ocazia să adresez cuvinte de recunoștință către Ședința a treia a Consiliului Național al Bucovineidomnul Iancu Flondor, căci într-adevăr, a avut o mână fericită, pentru a ne desfășura o frumoasă pagină a istoriei țării noastre. Am propus să se însărcinează domnul Flondor cu formarea guvernului, înainte însă am reclamat considerarea partidului democrat la guvernarea țării. Cerem ca cel puțin a treia parte să fim reprezentați, ca să avem parte la răspundere. Cu tot dreptul a spus domnul Grigorovici că nu are încredere în domnul Iancu Flondor. D-lui mi-a spus că stă afară de partide, și de aceea m-am supus eu și prietenii mei și i-am promis sprijinul, întrucât faptele vor justifica încrederea noastră. Însă încrederea n-a fost justificată, căci guvernul este compus ca și cum ar fi format în vremile vechi. Acest fel de guvernământ, credeți-mă, că azi mâine o să stârnească revoltă. D-l șef n-a ales, pentru formarea guvernului ceea ce e bun, ci a avut considerări politice.

Domnilor, starea de asediu nu a fost o măsură fericită. Noi aceeași țintă am fi ajuns și fără asediu. O organizare înțeleaptă a unei legiuni ar fi ajuns tot acea țintă pe care am ajuns-o cu starea de asediu. Ar fi bine să se caute un remediu, ca să se înlăture această odioasă legătură a ostașului român cu țara. Despre legăturile noastre cu celelalte națiuni, domnul Flondor a spus că se va pune în înțelegere cu reprezentanții lor legitimi. Care sunt acei reprezentanți legitimi? Nouă ne-a spus: “Voiu lua democrați, dar acei care mi-or plăcea mie”.

Despre politica externă, domnul Grigorovici a spus toate așa de bine, încât nu am ce adăuga. E foarte riscant a duce o politică pentru moment, pentru ca mai târziu să se descarce conflicte grele. Noi ne aducem aminte de administrația austriacă: cu cât mai tare am fost apăsați, cu atât mai mult ne gândeam la frații de dincolo. Aceeași situație o vom crea și la celelalte națiuni în țară, dacă îi desconsiderăm acuma.

În ce privește internele, pentru mine punctul cardinal e legea electorală. Așa o lege, care să considere numai stările sociale, nu ne trebuie, ci votul universal, egal, secret și proporțional. A alege după pături sociale, după interesele stărilor, aceasta aparține istoriei. (I. Flondor: “Cine a zis aceasta?: Am fraza notată așa: reprezentanții stărilor”).

În privința finanțelor nu ne putem exprima până nu vom avea înaintea noastră un proiect special. În orice caz e de remarcat că, dacă reorganizarea băncii țării se va face așa ca până acuma, unde avem două milioane deficit, nu vom ajunge departe (o voce: ”Voi ați adus deficitul!”).

În privința parcelări moșiilor trebuie să spun că pământul arabil trebuie împărțit până la împreunarea cu România, până când, pe cale evolutivă e posibil să o facem la interesul fondului, al bisericii și al preoților. Să nu așteptăm până ce va fi prea târziu a o face în felul acesta.

Până acum am fost în acord cu domnul Grigorovici. Însă ce privește pe domnul Sârbu, eu nu sunt de părere că dumnealui merită încredere, ci abia după ce vom avea reformele ce le va face. Apoi, nu mă pot împăca cu ideea că clerul să fie stăpânul fondului. A treia parte a Bucovinei e averea fondului. Fondul trebuie să treacă în mâini naționale. Contractele austriace privitoare la averea fondului trebuie revizuite. Acestea trebuie ați rezolvate, dacă vrem să avem pace.

La învățământ, aș fi dorit să văd două puncte programatice. Întâiu, ca analfabetismul să fie așa combătut, ca să se cunoască un progres simțitor, simțitor în privința aceasta. Spre scopul acesta să se înființeze cursuri de analfabeți. Noi, cu date statistice vom constata cu cât a scăzut acest rău. Și cu cât va fi mai scăzut numărul analfabeților, cu atât meritul domnilor de la Instrucție va fi mai mare.

Congresul bisericesc trebuie să fie ales tot așa pe baza largă, precum se vor face alegerile și în alte părți pe baza sufragiului universal, cuprinzând și femeile măritate și văduvele. Față de autonomia bisericii, aș avea de spus că comunele să nu primească preoți numiți de consistoriu, ci să fie aleși de comune. Pentru noi, școala și biserica sunt factori foarte însemnați în viața poporului, care trebuie să aibă toată solicitudinea reprezentanților poporului.

La punctul “reedificare”, să nu se caute fericire siluită, să se întrebe, întrucât cineva are trebuință de ajutor și să se dea ajutoare în naturalii.

În sfârșit aduc următoarele rezoluțiuni: întâia, ca legea electorală să se prezinte parcelării ca proiect până în 8 zile, a doua, ca programul parcelării să se prezinte de asemenea până-n 8 zile și să stea cel puțin prin 8 zile la dispoziția membrilor Consiliului Național. Și proiectul de lege pentru congresul bisericesc, pe baza sufragiul universal, să fie prezentat cât de curând (trăiască!).

Dr. Eusebie Popovici: A cerut cuvântul domnul membru în Consiliul Național, Tomoiagă.

Laurenț Tomoiagă: Vreau să vorbesc întâiu despre acea cremă, acea spumă, de care a vorbit domnul Grigorovici. Domnilor, dacă astăzi suntem adunați aici și discutăm în limba noastră românească despre cele mai mărețe idealuri ale noastre, despre unirea tuturor Românilor, atunci trebuie să vă spun că această cremă a fost aceea care a împlinit acest vis. Dar această cremă nu vrea să se activeze, ea dorește singură să fie ștearsă, ca să vie alții mai vrednici în locul ei. Căci, dacă punem mâna pe inimă, putem spune că toți am avut păcate: a fost injectat venind străin în sângele nostru.

Dacă d. Grigorovici se plânge că muncitorii sunt reprezentați în Consiliul Național numai prin d-lui, ne pare și nouă rău. Dar ne pare rău și de aceea că d. Grigorovici ne impută nouă această vină. Cred că vorbesc în sensul tuturor intelectualilor dacă susțin că tocmai noi am contribuit la validitarea socialismului prin simpatiile cu care am urmărit manifestările lui, recunoscând că socialismul, e acela care a adus schimbările de față. Dacă nu avem mai mulți reprezentanți ai socialismului e pentru că nu am avut socialism, căci acela ce a fost, a fost străin. Socialismul se alcătuiește din starea mijlocie, care e cimentul dintre țărănime și așa numita “cremă”. Poporul abia prin războiu a ajuns să fie pregătit pentru socialism. În Bucovina, noi, până a nu fi detrunchiați de la Moldova, aveam industriașii noștri, în deosebi cojocari și cizmari, care duceau mărfurile lor și în țări străine. Însă, ajungând sub guvernul austriac, acesta a apăsat pe industriașii țării și a favorizat pe cei străini. Și Eminescu când a scris versurile sale: “Și cum vin cu drum de fier, toate cântecele pier, zboară păsările toate, de neagra străinătate”, s-a gândit desigur și la starea tristă în care a ajuns muncitorii industriali ai țării prin protejarea străinilor. Să răsfoiți, d-lor, istoria orașelor noastre și veți vedea că burghezimea noastră a fost adusă la calicie din cauza străinilor.

Noi vom avea un socialism român, dacă d. Grigorovici se va pune la lucru și va face socialism național (bravo!). Atunci noi cei dintâi vom fi recunoscători. D-lor, sunt vr-o 6-7 ani, când era toiul alegerilor, și pot spune că noi am fost acei care i-am adus domnului Grigorovici cel mai bun ajutor. Dumnealui însă nu ne-a înțeles. Precum pe mulți din noi ne-a trezit abia războiul, așa și pe domnul Grigorovici tot războiul l-a trezit acum câțiva ani, de s-a arătat în activitatea lui și o parte națională. D-lor, în reprezentanța națională în genere e ceva provizoriu, dar să zici că noi am fi dat în lături socialismul, ca să ne ridicăm la putere (întrerupere din partea domnului Grigorovici, o mică controversă).

Privitor la cuvintele domnului Grigorovici despre Ștefan, trebuie să protestez. Ștefan este pentru noi un simbol sfânt și e înjositor să pângărim numele acesta.

Referitor la cele ce s-au petrecut în ultimul timp, între politicieni de-ai noștri și Ucraini, trebuie să spun că le reprobăm. Partidul respectiv a început tratative cu Ucrainii, voind să împărătească țara. Făcând pasul acesta, deputații nu au fost reprezentanți adevărați ai Românilor, și nu trebuie să glorificăm încercarea lor. Deputații au început a împărți țara. Dar, precum în Alsacia-Lorena unde două treimi din populațiune sunt Germani, Francezii totuși sângerează pentru această țară, așa și Bucovina, pentru noi e o Alsacie-Lorenă, căci numărul mare de Ucraini, aicia, e o urmare a stăpânirii austriace. Și Palestina azi nu e locuită de Ovrei și cu toate acestea, aceștia o consideră ca țară a lor. Tot așa stăm și noi cu Ucrainii; ei sunt în țară o națiune conlocuitoare. Noi i-am primit să se așeze aicia, ei însă ne-ar fi făcut cerșetori, dacă domnii care au tratat cu dânșii, ar fi ajuns să rezolve chestia în sensul lor.

Apoi, D. Grigorovici uită cu totul că peste Nistru sunt peste 600.000 de Români. Oare cum stă cu principiul compensației, dacă noi nu vom putea obliga, în baza reciprocității, pe Ucraini, să dea drepturi naționale Românilor din Ucraina? În guvernământul Chersonului și în Podolia sunt doar o mulțime de sate românești. Colonii române se află până în regiunea Niprului. Am avut prilejul să vorbesc pe timpul invaziunii rusești cu ostași români din oastea rusească, originari din părțile acelea și am aflat că o mulțime de sate românești există și pe acolo. Ageamca, Dicovca, Dimitrovca sunt comune mari românești.

Nicu Flondor: Dubăsari!

Grigorovici: Aceasta o știți din harta mea etnografică.

Tomoiagă: Și comunele acestea nu le putem lăsa la discreția Ucrainilor. Dar unde e principiul arondizării, pentru ca poporul, care printr-o sortă vitregă a fost dezlipit de țara mumă, să poată fi adus iar la vatra strămoșească? Chestiile de peste Prut se pot rezolva mai târziu, când vom vedea cum vor proceda Ucraini față de frații noștri de peste Nistru. Domnilor, referitor la un cuvânt pe care l-a rostit domnul Grigorovici, anume că trebuie să avem frică de cele 140 de milioane de ruși, pot să spun că, chiar de le veți da întreagă țara Bucovinei, ei tot atât de nesățioși vor rămâne. Noi nu putem determina mersul pe care îl dictează domnul din cer. Să prindem la minte, acuma, când am cunoscut ce înseamnă a da loc șerpilor în casa ta (bravo!).

D-lor, vă declar că noi care suntem aici știm că o să facem loc altora. Precum amenințați azi așa se poate întâmpla. Dacă nu ne vom arăta vrednici, vom fi șterși de frații noștri astăzi pribegi. Acestea ne vor șterge. Azi vă dau un sfat: cei care au stat în două luntri (bravo! trăiască!), să nu ne dea povețe, să nu critice. Dacă stau aici între d-voastră, e pentru a combate răul și aș spune că mai bine ar face respectivii să nu vorbească de fel. Mulți dintre domnii care, văzând așa numitul fait accompli au început a se gudura, însă peste 2-3 săptămâni când se vor vedea iertați, vor reveni la mendrele lor. De aceea, să ne pocăim cu toții, mai ales aceia care se simțesc cu musca pe căciulă. Căci, dacă vor merge lucrurile așa, ne vor râde străinii. Străinii sunt încântați de cele ce se petrec între noi.

Iar pe d. Grigorovici îl rugăm (Grigorovici: “critică trebuie să fie, dacă nu o fac, rămâne totul baltă!”) îl rugăm că, dacă vrea să conlucreze (Grigorovici: ”aceasta e conlucrarea mea!”) să se lepede de socialismul străin, și să facă socialism național.

Cu aceasta, domnilor, am voit în general să spun cele ce cred referitor la programul care s-a dezvoltat.

Dr. Eusebie Popovici: Din considerări de seriozitate și respect față de dezbaterile Camerei, rog pe domnii din galerie să nu fumeze.

Nicu Flondor: D. Grigorovici nu a amintit nimica despre chestiile financiare. E probabil înțeles cu cele ce s-au spus în program. A vorbit însă de invalizi. Eu sunt de părere să ne ocupăm și să greșim de austentații și de invalizi. Eu m-am adresat către domnul consilier Duzinkiensk, care a avut resortul acesta, să-mi raporteze ce s-a lucrat acolo, și după care program. Noi cu toții suntem pentru aceea, ca eroii noștri de la regimentele 41 și 22 să nu fie uitați, și vom face propuneri în privința aceasta. Dacă momentan a intrat un vacuum, nu e vina noastră. În ce hal au lăsat Austriacii finanțele țării, e ceva indescriptibil. Pentru trebuințele curente, sunt necesare 20 de milioane, ei au lăsat însă în casierie numai două milioane. Dacă nu am fi luat noi în seamă guvernul, totul ar fi intrat în stagnare. Casieriile au fost deșarte. Apoi iarăși, trebuie să constatăm o mișelie: pe când Austriecii au grijă de casieriile din nordul Bucovinei, sudul a rămas fără parale. Funcționarii casieriilor telegrafiază, noi să le trimitem bani. Poate că a fost și un moment strategic la mijloc, pentru că se apropia oastea română, dar cu toate acestea a fost o mișelie, a lăsa casele fără banii trebuincioși pentru efectuarea plăților. Casieria dispune de două milioane și jumătate. M-am pus la lucru, ca să vedem în ce fel vom putea gospodări. Am conchemat o anchetă a băncilor din loc: “Anglobank, Wiener Bank, Depositenbank și Mercur” și am convenit asupra emisiunii de bilete de bancă. Critica acestei operațiuni deocamdată nu o fac. Apoi, m-am adresat telegrafic către Banca Națională din Iași și am rugat să-mi trimită pe un reprezentant ca să punem la cale înființarea unei filiale în Cernăuți. În două sau trei săptămâni va fi posibil să avem un institut de emisiune în țară. Până în momentul acela, băncile locale vor lucra cu bilete. Afară de aceea am aflat că în oraș este un depozit de mărfuri, pe care voiu căuta să le vând, ca să intre bani în circulație. Modul cum s-a făcut administrație la Austrieci, cu toată lipsa de bani, se poate ilustra prin faptul că în timpul din urmă cu persoană bine situată a ridicat de o dată 9 mii de coroane. D-l Lupu a amintit de Banca țării. Acesta e iar un capitol trist. Mai bine ar fi făcut să nu amintească tocmai dumnealui de aceasta, căci criza a fost provocată de băncile raiffaisiene, la care a gospodărit partidul d-sale.

Acum ceva despre chestia Ucraină. S-a spus să ne înțelegem. Eu sunt ultimul care aș fi contra unei înțelegeri. Președintele Wilson a desfășurat un program după care ne orientăm și noi, însă ce privește o înțelegere cu Ucrainii, eu sunt foarte pesimist. De câte ori am căutat să facem o înțelegere a fost imposibil. Modul lor intransigent e atât de primitiv, încât nu poți sta de vorbă cu dânșii. Mi-aduc aminte de un cuvânt a lui Hussarek, care a împărțit popoarele, din punctul de vedere politic, în popoare majore și minore. Ucrainii se arată în manifestările lor ca un popor politicește nematur. Cine a văzut cum sâmbătă, înainte de a părăsi orașul, ei s-au repezit asupra Palatului Național, cum au împușcat în femei și copii, cum au pătruns în Palatul Național și au distrus și au spart totul în calea lor, poate să își facă o idee de caracterul lor. Ei pot să fie dor comparați cu boșii – aceasta e precum se știe, numele ce-l dau Francezii Germanilor. În momentul, când, în seara aceea, m-am refugiat cu octogenarul nostru președinte Bejan în podul Palatului Național, atunci am avut impresia vie, ce au trebuit să sufere sărmanii Belgieni când brutalitatea boșilor s-a dezlănțuit asupra lor. Cine crede că e posibilă o înțelegere cu astfel de oameni, greșește foarte. În momente istorice fiecare popor își dezvoltă însușirile cele mai înalte. Ucrainii s-au manifestat prin instinctele cele mai primitive.

Cu privire la Românii de peste Nistru aș spune următoarele. D. Grigorovici a zis că abia din carta etnografică amintită de dânsul, am aflat despre existența românilor de peste Nistru. Nu, eu am avut știre cu mult mai înainte despre acești români. În anul 1905 m-a vizitat d. Iorga și cu dânsul am făcut o călătorie prin Basarabia. Am trecut pe la Soroca, ne-am urcat într-un vapor și, pe la Dubăsari, ne-am pornit de-a lungul Nistrului la vale. Atunci am aflat de existența Românilor de peste Nistru. D. Iorga a făcut chiar o schiță a dislocării lor. La Dubăsari, la Balta, ne-am coborât din vapor și am vorbit cu poporeni, care vorbeau numai românește. Acești Români eventual s-ar putea transplanta pe teritoriul României viitoare, căci războiul prezent a arătat că ideea transplantării e realizabilă. Rușii au mutat din Polonia rusească vre-o trei patru milioane de oameni, pe care i-au dus până la Tașchent. În două, trei săptămâni, acești oameni au început să se aclimateze și să-și întocmească așezăminte stabile. Dar eu am teama că ideea nu va fi de realizat pentru că țăranul ucrain nu va voi să părăsească pământul de peste Prut, ca să se întoarcă în Galiția. De altminterea acesta e un proiect, care e discutabil (“Bravo!”).

Dr. Eusebie Popovici: A cerut cuvântul d. Scalat.

Cezar Scalat: După ce am scăpat de armată, am pornit cu bucurie spre țară, să iau și eu parte la acțiunea pentru organizarea noastră națională. Pe drum mi-a picat în mână “Foaia Poporului”, unde se afla lista membrilor Consiliului Național, și m-am bucurat că și poporul român se mișcă. Căci lumea era nedumerită, și se întrebau toți: este adevărat oare că poporul român se identifică cu declarațiile ce s-au dat până acum în numele lui? Voința poporului însă se dovedește a fi alta decât a reprezentanților săi din parlamentul austriac. Pe de altă parte, am simțit o durere, căci am văzut că mâna care a compus lista, nu a fost tocmai fericită, căci n-a luat cont de diferitele straturi sociale, de diferite grupări politice. Eu am petrecut între Cehi, și am văzut cum se compunea acolo orice comitet de acțiune, respectându-se orice curent. La noi, lista amintită nu dă dovadă că mâna aceea care a compus-o a fost fericită.

Cu toate acestea, am încredere că vom putea lucra și noi pentru realizarea idealurilor noastre. Eu și prietenii mei am ținut de datorie să trecem peste aceste inconveniente. Sosind aicia, am ținut însă să mă aliez și eu acelor români care cereau reprezentarea proporțională a păturilor sociale. Simt că suntem premergătorii tinerimii democratice, constat însă cu durere că voința noastră nu a fost pe deplin considerată. Noi vrem însă cu toate acestea să conlucrăm. Dar declinăm răspunderea pentru unele insuccese sau neplăceri ce vor urma sau să zicem adevărat, chiar excese. Ar fi foarte bine ca să fie alegerea guvernului mai fericită, căci toți au voit să conlucreze.

Trebuie să zic că l-am felicitat pe d. Grigorovici pentru că, în mare parte, mi-a vorbit din suflet. Sunt însă unele părți din orațiunea lui, unde eu sunt de altă părere.

Pentru mine, școala, biserica și reforma alegerilor sunt chestiile cele mai importante. Sunt se înțelege, și alte chestii care trebuie rezolvate, pentru ca poporul să fie satisfăcut. Poporul începe să fie matur, el nu se mulțumește numai cu promisiuni. Și psihologia celui ce așteaptă în zadar e că el în sfârșit își ia singur ceea ce nu i se dă. Chestiunea agrară trebuie precizată în proximele zile printr-un proiect de la guvern. Moșiile arabile ale fondului trebuie împărțite, aceasta e o necesitate absolută. Ce privește celelalte părți ale moșiilor, și acestea trebuie date, și anume vândute poporului.

Privitor la congresul bisericesc nu știm ce punct de vedere va avea o anumită stare pe bază că membrii ei sunt funcționari ai fondului religionar. Nu se cuvine ca a treia parte din membrii Congresului să fie preoți numai pentru că sunt funcționari ai fondului. Tot poporul trebuie să fie reprezentat în Congres.

Tot așa de importantă e și chestia alegerilor, și cerem cu toată insistența ca afacerea să fie rezolvată în 8 zile.

O altă chestie, e chestia școlilor, mai ales a școlilor primare. Și cerem ca în ministerul instrucției publice să intre un referent special pentru școalele poporale, ales din sânul învățătorimii. Acesta va fi în prima linie chemat să lucreze la organizarea școlii primare.

Într-o afacere de mare importanță nu mă pot alipi părerii d-lui Grigorovici, și anume în privința naționalităților, și mai ales în chestia Rutenilor. Noi trebuie pe fiecare naționalitate să o tratăm ca egală, însă ca Ruteni îi consider numai pe aceea care se girează ca Ruteni. Însă în mulțimea celor ce sunt trecuți în cadastrul austriac ca Ruteni, sunt o sumedenie de aceia care au strigat după școală românească, care au cerut limba românească în biserică au alungat pe învățătorii ruteni etc. Dacă s-au întâmplat lucruri de acestea aci, dincoace de Prut, cu cât mai dureroasă e starea acelora de peste Prut. Sunt sate care m-au dat prilej să cunosc că nu e o frază goală chestia răzeșilor de peste Prut. Ei totdeauna au reclamat aceleași drepturi pe care le reclamă acum Wassilko pentru Rutenii lui. Ei au fost însă trecuți în statistica oficială ca Ruteni. Nu însă guvernul austriac a avut dreptul să fixeze naționalitatea satelor, ci în fața lumii oamenii aceia trebuie să declare ori de sunt Ruteni. Eu sunt sigur că nu 300.000 de Ruteni vor fi atunci în țară ci e o întrebare dacă nu vor fi 100.000! Cel mai bine se caracterizează procedura autorităților austriece în afacerile statisticii prin aplicarea unei ștampile la căpitănii pentru rubrica naționalității. ”Amtlich Korrigiert!” Prin astfel de mijloacele, numărul Rutenilor a fost sporit. Însă aceia care se vor declara ca Ruteni, vor trebui să aibă toată autonomia. Poporul român în cavalerismul său le-o va admite. (Vii aclamațiuni)

Dr. Eusebie Popovici: Se acordă cuvântul d-lui Procopovici.

Alecu Procopovici: În discuția ce s-a purtat, doi oratori s-au deplâns că un partid nu a fost destul considerat la constituirea guvernului. Cred că e timp să încetăm cu astfel de recriminațiuni, căci în privința democrației, între cele două partide care au existat la noi, nu este diferență. Am zis de multe ori că aceste partide nu au fost împărțite după principii, ci după persoane, pentru a stoarce de la guvernul austriac hotărâri. Și dacă d-lui Grigorovici i s-au făcut atâtea reproșuri, cred că între vechile partide domnia-sa singur este unul dintre acei politicieni care și-au reprezentat cel mai cinstit principiile statornice, care însă, în cadrele pe care le reprezintă d-sa, nu pot fi ale noastre. Noi dorim o politică cât se poate de democratică.

Ceea ce mi-a lipsit în declarația guvernului, e ceea ce privește raporturile noastre cu Românii din România și Ardeal. Aceste legături vor trebui să fie și de natură economică. Secretarul de finanțe va trebui să se gândească și la legăturile ce vor trebui să se facă cu băncile din Ardeal ca să nu recurgem la ajutorul băncilor străine. Apoi, cred de absolută necesitate, să grijim ca ministerul de lichidare din Viena să-și facă datoria și față de noi, nu numai în privința capitalului, ci și pentru materialul de războiu. Reformele agrare trebuie să fie cât de iute și pe baze cât se poate de largi.

Nu pot să am nici o pricepere pentru politica deputaților noștri din Viena. Acolo, ei au început tratative cu o Rutenii, dar din aceste tratative trebuie exclusă chestia delimitării. Chestia aceasta nu e una care ne interesează numai pe noi. Părțile de teritoriu din chestie nu le reclamă numai Ucrainii din Bucovina ci și Ucrainii din Galiția și cei din Ucraina. Noi nu vrem să ne legăm prin înțelegeri parțiale. Noi trebuie să ne înțelegem cu totalitatea Ucrainilor. Și cu aceștia nu pot să stea de vorbă decât totalitatea Românilor.

Sunt curios cum va fi situația în partea Bucovinei de peste Prut, când Ucrainilor le va lipsi ocrotirea guvernului austriac. Pentru mine, aceasta e o chestie de sentiment, de considerațiuni de ordin istoric, pentru care nu toți pot să aibă înțelegere. Sper că zilele ce vor urma ne vor da o nouă probă că pretențiunile noastre sunt justificate.

Ce privește ideea transplantațiunii e mai bine să nu ne ocupăm de dânsa. Aceasta e posibilă numai la elemente fluctuante. Doar războiul a dat dovadă cât de greu e să miști pe oameni de pe pământul lor. Cu toate poruncile și ordonațiunile de evacuare, cu toată primejdia ce-i amenința, oamenii cu greu se hotărau să-și părăsească vetrele.

În afară, cred că trebuie să ne arătăm deplini solidari. Astfel înțeleg și pe d. Grigorovici care, dacă a exprimat și ne-a expus nencrederea sa față de guvern, a atenuat declarațiile sale prin declararea expectativei. Cred că guvernul va face tot posibilul, ca să ne satisfacă pe toți. E natural că trebuie să aducem și o jertfă, jertfa resemnării, acum când trebuie să rezolvăm un mare ideal național.

Recunosc că socialismul a adus mari servicii cauze naționale a popoarelor și că prefacerile din prezent au fost în mare parte promovată de el. Voiu fi bucuros dacă se va ivi și socialismul român la noi, însă un socialism românesc, căci pe un Racovschi nu-l pot considera ca socialist român.

Sfârșind, voiu să relevez că trebuie să facem totul așa ca reformele ce se vor face să înlesnească unificarea în toate cu părțile celelalte ale teritoriilor românești. De aceea trebuie să avem în Cernăuți un reprezentant al Iașului, precum și unul din Ardeal. Căci centrul tuturor acțiunilor e numai acolo, unde e guvernul României, și cu acesta trebuie să avem un contact intim.

Dr. Eusebie Popovici: Are cuvântul d. Sbiera.

[Intervenția lui Radu Sbiera, ministrul Învățământului]

Dr. Eusebie Popovici: Are cuvântul d. Dr. Gheorghian.

Dr. Octavian Gheorghian: Domnilor, știți cu toții că nu am fost politician. Cum mă găsesc astăzi aici, nu știu singur. Voiu fi aparținând unui partid pe care nu îl cunosc. Doar dacă voiți să numiti partid pe acei șapte bărbați care am înjghebat ideea “Glasul Bucovinei” și care, cu alții opt – la un loc cincisprezece – am ajuns să o realizăm, ca să avem și noi un jurnal care să reprezinte interesele românești, fără considerare la partide. D-lor, trebuie să ne înțelegem bine. Acesta a fost scopul grupării noastre în jurul “Glasului” și astea sunt cele ce am avut să spun despre “partidul” nostru.

Înainte de două săptămâni, vine fratele Grigorovici din Viena și aduce o noutate. Și-mi spune: Uite, eu am proorocit deputaților următoarele. Voi ați împărțit Bucovina, v-ați înțeles cu Rutenii, dar eu vă proorocesc ceva: Românii din Bucovina se vor duce la Storojineț și vor lua pe bădița Iancu Flondor, l-or pune în frunte acțiunii, și noi care am împărțit țara, vom rămânea cu împărțeala noastră de-oparte. Însă, mi-a spus și altceva: să vedem ce va face, ce idei va avea. Azi, am înșirat idei foarte bune, dar nu știm cât vom sta aici, ca să le realizăm. Însă eu nu vreau, și nu doresc ca proorocirea fratelui Grigorovici să se strice. Fiecare trebuie să se puie la lucru, și aceasta nu numai cu critica. Hai la muncă! Fiecare vrea să intre, poftească! Faceți fiecare câte un proiect, lucrați, și cred că din conlucrarea tuturor va ieși un lucru de folos. Aș obiecta nu mai puține cuvinte fratelui Grigorovici. Noi suntem niște efemeri – și bugetul ce vrem să-l facem e numai pentru 4 luni, și nu ne supărăm că nu vom sta mult, vom merge însă cu inima împăcată că a ceea ce am scoposit, am ajuns. Însă, referitor la salubritatea pentru 4 luni, să vă spun următoarele. Înainte erau o parte de agende sanitare la guvern și altele la țară. Pe acestea, voim să ne împreunăm, să le unificăm. Multe schimbări nu vom putea face, pentru că nu vom avea vreme. E altceva, a da idei pentru viitor. Însă fără bani nu se poate face mult. Înființarea de sanatorii e lucru frumos însă nu se face așa de ușor.

I. Flondor: Domnilor! Ca factor responsabil al guvernului trebuie să răspund la fiecare chestiune, unde va fi ceva de lămurit.

Critică în opoziție au făcut numai doi oratori, domnul Lupu și d. Grigorovici, adică întâiu d. Grigorovici, și apoi d. Lupu. Însă eu voiu răspunde întâiu d-lui Lupu, pentru că răspunsul acesta va fi mai scurt. Să-și aducă d-lui aminte de cele ce a vorbit ieri. D-l Lupu a avut ieri încredere în guvern și a făcut singur propunerea, să i se deie încredere. După cât mi-aduc aminte, numai d. Dr. Vasilovschi nu și-a dat votul. Ce s-a schimba de ieri până astăzi, nu știu că nu sunt năzdrăvan. Că d. Lupu nu are încredere în mine, de aceasta sunt personal mândru, și nici nu aș răspunde pentru persoana mea. Fiind însă reprezentantul guvernului, trebuie, ca șef al cabinetului, să răspund.

În privința meritorie d-l Lupu a cerut ceva ce nu pot să cred, că d-lui singur o ține de serios. Cere să facem noi ceva în 8 zile ce d-lui singur n-a făcut-o în 6 ani, cu răgaz, în timpuri normale. Nu pot lua aceasta în serios și nici nu răspund la rezoluțiunile d-sale, ca la ceva neserios și deplasat.

Acuma am să mă ocup cu orațiunea d-lui Grigorovici. Dacă-mi permiteți să-mi exprim o vedere personală, vă spun că orațiunea d-lui Grigorovici, a fost pentru mine o decepție din punctul de vedere al sentimentului național, dar și al maturității politice. Dumnealui pretinde dreptul de a critica pe alții. Eu însă nu am numai dreptul, ci simțesc ca o dorință, să resping unele din vorbele domnului Grigorovici, care nu le pot trece cu vederea. Vorbirea d-sale a fost un discurs magistral. Însă, pentru a ne liniști cu aste mijloace populațiunea, un astfel de discurs magistral, în momentul de față, e un risc. Va răspunde d-lui, dacă va curge sânge românesc după discursul său înaintea alegătorilor săi?

Ce privește partea meritorie, m-am necăjit să aflu momente care ating chestiile expuse de mine în meritul lor. Critica îmi este bine cuvenită, critica o cer chiar, căci prin ea se lămuresc chestiunile. Dar dumnealui a făcut agitație. Îmi permiteți, domnilor, să citez o vorbă românească, vorbind de discursul d-lui Grigorovici: ”De departe trandafir, de aproape borș cu știr”. Asta mă doare că orațiunea d-lui Grigorovici, pe lângă multe decepții ce le-am avut, e una mai mult.

În detalii, d-sa a aflat de bine să critice însuflețirea poporului pentru chestiile naționale, numind înduioșarea noastră o copilărie. Domnilor, în momentele acelea memorabile, când am primit pe frații noștri, duioșia nu s-a văzut numai la copii, ci au fost bărbați în vârstă, încărunțiți, care au plâns ca copiii. Și d-lui află de bine să vorbească despre manifestarea unor astfel de sentimente într-așa un mod, cum am făcut-o, în niște momente care ne transportă într-o lume ideală. — Dumnealui a zis: entuziasm bărbătesc să avem și nu copilăresc. În acest fel, d-lui s-a pus ca unicul bărbat, considerându-ne pe noi de niște copii sentimentali. D-lor, un om fără sentimente e pentru mine o ghicitură. Se pare că asupra sentimentelor cu dumnealui nu se poate discuta, astfel precum nu pot discuta, cu un om, care nu are capacitatea de a distinge culorile despre un tablou de artă. Față de ridiculizare a sentimentului național, trebuie să resping degradarea unui astfel de sentiment măreț.

Dumnealui a spus că va veni un vânt care va sufla spuma, adică pe noi, — să ne mângâiem, că îl va sufla și pe dumnealui. Dar a și spus, că, ce se va întâmpla, nu știu, va să zică, nu s-a declarat ca prooroc. Însă imediat a venit și a zis, că se vor sparge niște uși ferecate, și poporul va intra cu forța prin acele uși, pe care noi nu am voi să le deschidem de bunăvoie. Aceasta e o sperietoare, și abia cu asta ne ține de niște copilași. Dar dumnealui altceva a dovedit: că vrea să sfarme uși deschise. Dacă n-are altă ocupație, facă gimnastica aceasta. — Da! A mai amintit dumnealui între altele că nu e mulțumit cu declarația guvernului, că dorește să propuie alegeri pe baze largi, și a dus această expresie în legătură cu Tisza, care a promis alegeri pe baze largi, până când a fost împușcat. Vasăzică, îmi pune cu aceasta și mie o frumoasă perspectivă. Dacă din acest motiv, sau din altul, mă va omorî cineva, eu nu doresc o moarte mai frumoasă decât făcându-mi datoria ca român (“bravo!”). Dacă d. Grigorovici crede că o moarte în pat, o moarte de babă, cu injecții subcutane, e preferabilă, să și-o aleagă. — însă e regretabil că în discursul său revine mereu, ca un fir roșu, o amenințare (Grigorovici: “Ameninț cu evoluția istorică!”). Domnilor, nu am teamă de nimic, decât de Dumnezeu.

D. Procopovici a relevat lipsa unei declarațiuni privitoare la raporturile noastre cu România și Transilvania. D-voastră ați trecut probabil cu vederea că în punctul întâiu al programului, la externe, am vorbit de legăturile ce vom căuta să le stabilim cu Regatul român și cu Ardealul. Ce privește pe delegatul de la Iași, pe care ați voi să-l știți în Cernăuți, pot să-i spun domnului Procopovici, că chiar azi a plecat secretarul de externe la Iași, ca să ceară ca guvernului român să trimită la Cernăuți un delegat.

Aș putea discuta încă alte detalii, însă fiind situațiunea calificată, să trecem la ordinea zilei, și rog pe domni să ieie declarațiunile guvernului la cunoștință.

Dr. I. Flondor: D-le președinte, trebuie să aduceți la votare luarea la cunoștință a declarațiunii guvernului.

Dr. Eusebie Popovici: Aduc la votare luarea la cunoștință a declarațiunilor guvernului. Domnii care sunt pentru expunerile guvernului, binevoiască a se scula. S-a primit.

Domnul Boncheș a făcut o propunere de urgență și este rugat să o motiveze.

D. Boncheș: S-a vorbit mult, au vorbit oameni de știință, doctori, profesori etc, s-au amintit multe lucruri frumoase, dar nu s-a amintit ruina întreagă a Bucovinei. De trei ani de zile, până cu un an înainte, am mai avut din cele strânse ca gospodari, acum nu ne-a rămas nimic, și mai ales în partea muntelui, care era floarea întregii Bucovine. Acum a rămas partea muntelui cea de pe urmă, unde țăranul nu are nici un grăunte, nici o barabulă. Eu mă adresez guvernului, să se deie muntenilor hrana care lipsește. Muntenii acum nici nu au vite, nici bani, și chiar au trebuit să-și iei straiele și să le aducă țăranilor care au avut lipsă de dânsele pentru a le schimba pe hrană. Nu ne-au rămas nici vite, nici oi, și acum muntenii n- au nici din ce să-și facă îmbrăcăminte. Aș dori să se facă cât de în grabă pașii doriți, pentru a ne ușura traiul.

Nu numai noi am rămas cu lipsa, dar toată țara suferă de nenorocirea ce a picat pe ea de 4 ani de zile. Nici case nu sunt, nici nu sunt lemne pentru a clădi altele. Aș ruga guvernul să ne dea lemne din fondul religionar. Ni s-a spus din partea guvernului austriac că ne va sprijini, însă el avea expediente și zicea că nu are mijloace. Acum s-au întors frați de-ai noștri din războiu și nu au aflat nici casă, nici gospodărie și nu au unde să se adăpostească. De aceea aș ruga să se dea administratorilor ordin ca la oamenii care sunt goi, flămânzi, fără adăpost, să se dea lemn din pădurile fondului, ca să aibă cu ce să-și facă câte un bordeiu. Apoi iarăși, ceva parale să li se dea, un sprijin pentru clădire. S-a vorbit că ministerul austriac a dat patru milioane. Districtul nostru nu a căpătat nici o lețcaie. Pentru ieșirea din case, acolo unde au fost lupte, ni s-a încuviințat un ajutor, dar nu s-a dat nimic. Ceea ce a produs pământul, buruiana, s-a recvirat, și pentru asta nu li s-a dat nicio para.

Iarăși fac propunerea să se aducă o mie de oi, să se împărțească la oamenii lipsiți, ca să-și întocmească din nou gospodăriile.

Și iarăși să vedem de unde a venit Bucovina noastră cea frumoasă într-așa o ruină. Nu din partea dușmanilor care s-au luptat în țară, dara s-a iscat din mijlocul nostru. Individul cel mai mare a fost pus de noi ca apărător, dar el a fost nimicitorul nostru. Acela a fost un domn, care se cheamă Fischer. Ce a făcut, de a călcat țara sub picioare, care a luat pe Români, pe care cum i-au prins, și i-au înfundat în lagăre care le-au rămas ca tabără până în ziua de azi, de nu s-au întors acasă. Nu avem noi o pedeapsă să dăm individului Fischer, după cum a administrat el cu guvernul lui biata Bucovină? Dacă individul ăsta a avut dușmănie pe poporul român, atunci a fost guvernul pus în frunte ca să guverneze și să apere poporul. Ce nu mai a avut țara feciori de bătaie, și tatăl său, a fost scos de pe pământul lui și dus în străinătate, unde se zbătea ca un pește care a fost scos din apă și pus pe uscat. Noi eram văzuți în ochii străinilor ca cei mai răpitori oameni care au fost în Bucovina. Cum luați dumneavoastră închipuirea că omul acesta există în mijlocul nostru? Nu i se poate da răsplata cuvenită? Dacă veți lua și veți constata, veți aduce multe fapte de-ale lui. Între multe fără-de-legi, s-a întâmplat că un jandarm a scris sentința de moarte și a spânzurat doi copii. Rog domnilor, luați o decizie asupra individului acestuia, ca să fie judecat și pedepsit după cum i se cuvine. — asta mi-a fost pe inimă și asta am spus-o. Fac propunerea să se aducă la judecată ca toți cei ce au făcut vre-o fără-de-lege să răspundă pentru faptele lor. Să luați pașii necesari. Fac propunerea să-l scoateți la judecată pe Fischer înaintea lumii. Și vom veni toți și vom mărturisi câți am suferit din partea lui.

Dr. Eusebie Popovici: Cred că propunerea aceasta să o dăm în grija guvernului.

Dr. I. Flondor: Propunerea trebuie aprobată de plen.

D. Lupu: Să se aducă la votare.

Dr. Eusebie Popovici: Întreprinderea pașilor necesari în chestia aceasta rog să se lase în seama guvernului. (se aprobă) fiind obiceiul să se lase guvernului timp pentru pregătirea proiectelor ce are de gând să le prezinte Camerei, rămâne ca termenul pentru ședința viitoare să se împărtășească membrilor Consiliului în scris.

Finea ședinței la orele 12 din noapte.