Ședința Adunării Elective a Țării Românești din 24 ianuarie 1859

Adunarea electivă a Țării Românești, în ședința din 24 ianuarie 1859, l-a ales, în unanimitate (64 de voturi), pe Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Țării Românești.
Mai jos, desfășurarea ședinței Adunării elective a Țării Românești și cuvântările susținute în cadrul acesteia, printre care și telegrama trimisă lui Cuza pentru a-l înștiința că a fost ales domn și la București.

Ședința III-a
24 ianuarie 1985

Astăzi, sâmbătă la 24 ianuarie 1859, se deschide a treia ședință a Adunării Elective sub președința E. S. Părintele Mitropolit Nifon.

Presidentul deschide ședința la 11 ore dimineața și se face apelul nominal.

N-a răspuns Prințul Barbu Știrbei, nici aceea cari s-au eliminat în ședința precedentă.

Se citește procesul verbal al ședinței precedente, care se adoptă de Adunare.

D-l B. Boierescu, cere cuvântul și roagă pe E. S. Presidentul să binevoiască să poftească pe Adunare a rămânea în ședință secretă, având a face o propunere. Adunarea se consultă și primește. Se suspendă ședința publică și Adunarea se trage în deosebită sală.

D-l B. Boierescu, având cuvântul în ședința secretă, ținu următorul discurs:

„Pentru ce suntem împărțiți în două câmpuri? Pentru ce ne numim noi și voi? Au nu suntem toți români? Au nu avem toți aceeași patire? Au nu suntem toți fiii aceleiași mume? Pentru ce să zicem noi și voi? De ce să nu zicem noi Românii? Nu avem toți aceeași amore, nu simțim toți aceleași sentimente pentru mama noastră comună? Care este causa divisiunei noastre? Care este mărul de discordie dintre noi?

Acest măr de discordie, să nu-l ascundem: el este Domnia. Cine va fi Domnul? Fiecare-și are convincțiile sale, fiecare-și are simpatiile sale personale; fiecare din noi crede că țara sa va fi mai fericită având de Domn pe cutare și pe cutare. Dar discordia esistă: căci nu toți cugetă asemenea. Din astă discordie, resultă discreditul Camerei, discreditul nostru. Nimeni nu mai are credință la noi; anarhia nu e departe și inamicul e la porțile noastre. Cum să respingem anarhia? cum să respingem pe străini? Făcând să piară discordia, făcând să piară punctul care ne desparte.

Noi declarăm că nu avem niciun candidat; Domnia-Voastră aveți vre-unul? Se poate. Însă niciunul din noi toți, nu cred că a venit aici cu hotărâre a face să fie candidatul său, cu orice preț. Toți suntem Români și nimeni nu voiește răul țării sale; nimeni nu ar vroi ca candidatul său să ajungă la tron pe urme de sânge, sau sprijinit de străini. Ar fi ofensă pentru țară de a crede că ea a putut trimite la cameră asemenea oameni.

Ca să ne unim cu toții asupra aceluiași candidat este posibil? Cred că nu; fiindcă, am zis, fiecare își are credința sa. Dar a ne uni asupra unui principiu este posibil? Da. Asupra unui principiu ne putem uni; mai cu seamă când acest principiu este cel mai mare al naționalității noastre. Acest principiu este acela al Unirii.

Mulți din Dumneavoastră, acum un an a reprezentat țara în astă cameră și a susținut cu căldură Unirea. Prințul Bibescu, fostul Domn, a fost, între alții, cel mai elocvent și ardent apărător al Unirii. S-ar putea oare ăst-timp ca aste persoane să se contrazică? Acesta nu se poate crede.

Să ne unim dar toți asupra principiului de Unire, asupra acestui mare principiu ce are să reînvieze naționalitatea noastră.

Să ne dă mâna cu frații și să cugetăm că suntem muritori, că avem să mai trăim câțiva ani și că copiii și strănepoții noștri au să moștenească un viitor glorios creat de noi!

A ne uni asupra asupra principiului Unirii, este a ne uni și asupra persoanei ce represintă ăst principiu! Astă persoană este Alexandru Ion Cuza, Domnul Moldovei!

Să ne unim ca frații asupra acestui nume și posteritatea ne va întinde mânele și conștiința noastră va fi împăcată, că ne-am împlinit cu religiozitate o datorie sfântă.”

Încă acest cuvânt nu se sfârșise și lacrimile curgeau mai din toți ochii. Domnul doctor Arsaki, om luminat și experimentat, se sculă spre a arăta că acest esemplu nu este unic, că Sveția și Norvegia au un singur rege, măcar că legile lor sunt altele, precum nu este la noi.

Prințul Dimitrie Ghica, care în ajunul acestei zile fusese cel întâiu între colegii săi a face astă propunere, se ridică, ca inspirat, și cu șiroaie de lacrimi în ochi zise:

“Această idee-mi veni, fraților, în acel moment critic de ieri, când poporul cu oștirea erau la așa puțină distanță, când un sânge de frați era aproape să se verse! Să ne dăm mâna, să fim frați, și să nu tragem asupra-ne blestemele posterității.”

După o oră și jumătate de deliberare secretă, Presidentul deschide ședința publică.
[…]

După sfârșirea verificării alegerilor, Presidentul declara Adunarea Electivă constituită și o invită a procede la alegerea biroului definitiv.

Se aleg vice-președinți: Vornicul G. Cantacuzin cu 37 voturi și Logofătul Barbu Catargiu cu 41 voturi; iar secretari domnii Arsaki, D. Brătianu, I. Cantacuzin și S. Fălcoianu.

D-l Constantin Cantacuzin, propune că de vreme ce acum Camera este constituită, crede că poate, fără zăbavă, chiar în această ședință, proceda la alegerea Domnului, spre a nu se întârzia o lucrare așteptată cu atâta nerăbdare de țară. Adaugă că câmpul alegerii ne este mai întins decât totdeauna, căci Convenția nu mai face nici o osebire între Moldoveni și Români.

Se consultă Adunarea asupra acestei propuneri, care se adoptă în unanimitate.

Apoi se face apelul nominal spre a se constata dacă numărul deputaților primiți este ¾ părți, ca să se poată păși la alegerea Domnului, conform art. 12 din Convenția de la 7/19 august 1858.

La apelul nominal, din deputații primiți înscriși, se află față 64 și lipsă 2, și anume: Prințul Barbu Știrbei și Logofătul Ion Slătineanu.

Colonelul I. E. Florescu propune să se săvârșească jurământul prescris în asemenea caz de art. 31 din Regulamentul Organic.

Adunarea se consultă și primește.

Atunci Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit se ridică în picioare și pronunță cu glas mare în fața Deputaților formula jurământului, și apoi toți Deputații, unul după altul, pășesc la birou unde săvârșesc jurământul cerut cu mâna pe Sfânta Evanghelie și sărutând Sfânta Cruce, pronunțând cu glas mare ”Jur”.

După aceasta se procedează prin apel nominal și vot secret la alegerea Domnului. Se deschide scrutinul și după citirea biletelor, Prea Sfinția Sa Părintele Mitropolit, Presidentul Adunării, proclamă că s-a ales Domn Țării Românești cu unanimitatea voturilor esprimate, adică 64, Prințul Moldovei, Alexandru Ion I. Cuza.

La această proclamare toată Adunarea se ridică și sala răsună de aplauzele și strigările de trei ori repetate ale deputaților și publicului: „Să trăiască Unirea! Să trăiască Alexandru Ion I. Cuza! Să trăiască Puterile Suzerane și Garante.”

Acest act însemnat al Adunării se constatează prin următorul proces verbal redigiat în această ședință, în cuprinderea următoare:

Proces verbal

Astăzi, sâmbătă 24 ianuarie 1859, Adunarea Electivă a Țării Românești procedând la vot pentru alegerea Domnului său, resultatul a fost că cu unanimitate s-a ales Alexandru Ion I. Cuza, Domn actual al Moldovei și s-a proclamat Domn și al Țării Românești.

Se constată acest rezultat sub iscăliturile Presidenției și Secretarilor.

Presidentul, Nifon Mitropolit
Secretari A. Arsaki, I. Cantacuzin, D. Bratianu, S. Fălcoianu

D-l Ion Brătianu, propune ca prin depeșa telegrafică să se anunțe îndată de către Adunarea, prin presidentul ei Prințului Alexandru Ion I. alegerea Sa. Asemenea să se notifieze și Căimăcămiei. Adunarea primește și se și face îndată următoarea depeșă către Domnitorul Moldovei:

 

D-l B. Boierescu, suindu-se la tribună, pronunță următoarea cuvântare:

“Domnilor,

Această zi este cea mai mare, ce au văzut Românii în analele istoriei lor. Actul ce am făcut noi astăzi, este un act, ce dovedește la noi un patriotism și o desinteresare așa de mare cum rar se poate vedea exemple la națiunile cele mai civilisate ale Europei! Sunt acum mai mult de nouă secole și jumătate, de când Unirea Principatelor, această aspirațiune generoasă a tuturor generațiilor, căuta să se realiseze prin puterea materială, prin sforță, prin sânge. Azi Unirea se realisează prin Puterile morale, prin armele spirituale.

Grație vouă, mandatarei ai nației, cari știurăți într-un moment, a vă învinge toate pasiunile, a călca peste toate interesele egoiste, a înăbuși orice uri, și a depărta orice simpatie și antipatie personală spre a depune pe altarul Patriei pur și virgin acest principiu al reconcilierii generale și al puterii naționale! Grație înaltelor Puteri garante, cari ne arătară drumul prosperității și mărimii noastre, prin recunoașterea și garanția drepturilor noastre naționale, și vechilor noastre tratate, pe cari părinții noștri le apărară cu sângele lor și cari stăteau ascunse și amorțite sub valul uitării și al violării!

O eră se deschide pentru noi! Această eră este aceea a regenerării noastre! Voi veți avea mândria a spune nepoții lor vorștri, că ați pus cea dintâiu piatră la acest nou edificiu și accentele vocii și recunoștinței lor se vor transmite răsunând din generație în generație!

Și care este natura actului, ce noi săvârșirăm, cu atâta regularitate liniște și desinteresare? Alegerea Domnului Alexandru Ion Cuza este oare conformă cu Convenția din Paris? Liniștiți-vă Domnilor, și căutați fiecare răspunsul în conștiința și rațiunea voastră. Alegerea noastră este legală, actul nostru este din cele mai legitime, ce un om poate face în circumstanțe atât de grele. El nu este nimic contrar literei Convențiunii; din contră este absolut conform cu spiritul său.

Convenția voiește ca fiecare Principat să-și aibă un guvern al său. Dar guvernul unui stat se compune mai ales din puterea legislativă și esecutivă. Acest princip atinsu-s-a în ceva? Nici de cum. Fiecare Principat, atât Moldova cât și Țara Românească, are un guvern separat; Adică o cameră a sa, un ministerul al său, o administrație a sa. Unirea noastră nu e politică, este numai personală.

Am unit adică două guverne într-o singură mână. Dar guvernele sunt două, deși persoana este una, ceea ce este absolut conform cu Convenția.

Pe de altă parte, ce și-au propus Puterile garante prin actul lor de la 7/19 August? Ele și-au propus între altele, ca aceste țări, prin identitatea legilor lor, prin acțiunea comună a guvernelor lor, să ajungă la puterea ce le face a se respecta ca nație, și la prosperitatea materială, ce le face a se ridica ca societate. Acest resultat s-ar fi putut dobândi oare când fiecare Principat ar fi avut un Domn? Foarte anevoie, sau poate nici-de-cum. Politica fiecărui Domn ar fi fost alta, și principiul guvernelor ar fi fost altul. De aici urma că și ministerele lor, și camerele lor, și membrii lor din Comisia Centrală, ar fi diferit de principii și sentimente.

Cum dară atuncia o lege de interes general s-ar fi putut crea, când ea trebuia să fie lucrată de Comisia Centrală și aprobată de amândouă Camerile? Atât comisiunea cât și Camerile, fiind împărțite în idei oposite, nu ar fi putut ajunge la nici un resultat. Tot același fenomen, s-ar fi văzut, când ar fi fost vorba de o lege de interes special, care, discutată de o Cameră, trebuia să fie revăzută de Comisia Centrală.

Numai o singură persoană, unind amândouă guvernele, poate face ca aceeași politică să domineze în amândouă Statele, ca aceleași simțăminte să inspire amândouă Camerile și comisiunile și ca, aceeași acțiune să se vadă între ambele țări. Atunci vom putea ajunge cu mai înaltă realitate și tărie la scopul propus de Puterile garante!

Actul nostru dar, este din cele mai legale. El nu va lipsi peste puțin a fi aplaudat de Europa întreagă, precum astăzi este aplaudat de toată Națiunea Română.

Să trăiască Domnul nostru! Să trăiască Puterile garante!”

Prințul Dimitrie Ghica, se suie la tribună și spre completarea celor zise de D-l Boierescu arată că, când se-a propus candidatura Prințului Alexandru Ion I. Cuza și când s-a dovedi că această Unire ne asigură un viitor ferice, îndată aceia, ce se socotesc în majoritate, au primit această propunere cu adevărată abnegare și entusiasm. Roagă dar a se constata acest adevăr înaintea Nației, spre dovedirea că, când se cere sacrificiu pentru patrie, nu se află partide, cunoscând că suntem toți frați și că Unirea face forța.

Se consultă Adunarea asupra subsemnării Arz-Mahzarului către Înalta Poartă, și Adunarea hotărăște a se face această lucrare mâine. După aceasta Presidentul ridică ședința la 6 și 1/2 ore seara și hotărăște viitoarea ședință pentru mâine duminecă la 11 ore.

President, Nifon Mitropolit
Secretari A. Arsachi, I. Cantacuzin, S. Fălcoianu, D. Brătianu