Articol scris, în 27 martie 1918, de către N. N. Alexandri, cu ocazia proclamării Unirii Basarabiei cu Români.
Noi am înfăptuit cel mai mare eveniment, ale cărui consecințe sunt fără număr: suntem uniți cu țara mamă.
La 1859, pe orizontul politic al Europei s-a ivi deodată un om nou, care a cerut ca să fie recunoscut. Acest om era România.
În timp de 60 de ani, țara aceasta unită din două principate slabe, s-a întărit și s-a impus respectului Europei. Acum ea caută să adune la sânul ei și celelalte țări locuite de fiii neamului nostru. Cea dintâi asupra căreia a căzut norocul, este Basarabia, care astăzi se unește cu România.
Binecuvântat fie ceasul în care în mințile noastre s-a născut ideea de Unire! Urmările ei vor fi din cele mai binefăcătoare. Istoria va scrie acest act solemn cu litere de aur în paginile ei.
Să dea Dumnezeu ca acest act istoric să fie ca un sunet de alarmă pentru unirea tuturor provinciilor românești răzlețite. Cu Dumnezeu, și întru-un ceas bun!
N. N. Alexandri
27 martie 1918
