Discursul lui Iosif Jumanca din Adunarea Națională, prin care social democrații români își exprimă adeziunea la Unire din 1 Decembrie 1918.
Onorată Adunare Națională,
În 1914 când isbucnește crâncenul răsboiu european, când întreaga lume, dar mai ales Franța, tremura de groaza că libertatea republicii franceze are să fie dripită de militarism, atunci întreaga națiune franceză, social-democrații și toate partidele într-o singură unire, s-au ridicat și au ținut piept puhoiului ce venea dela hotare.
Astăzi e vorba de libertate, de posibilitatea în viitor a culturii românești și astăzi venim și noi aici adevărații reprezentanți ai muncitorimii românești (trăiască, bravo, trăiască muncitorii români!), din Ungaria, Transilvania și Banat, venim să declarăm în fața preacinstitei adunări și în fața întregei lumi că vrem unirea tuturor Românilor (urale extraordinare).
Noi vrem și suntem gata a lupta cu toate mijloacele pentru înfăptuirea și apărarea unirii…
Dar solidaritatea aceasta n-o înțelegem în așa fel ca să fim și pe mai departe sateliții unui partid, nu voim să fim și pe mai departe o clasă fără importanță care n-are la dispoziție nici mijloacele de afirmare și desvoltare, de aceea când aderăm la unirea tuturor Românilor, voim totodată și posibilitatea de desvoltare a muncitorimei române, voim să deschidem porțile largi, în această Țară Românească nouă (strigăte, Trăiască România Mare!) să se desvolte și progreseze și poporul muncitor, așa cum au progresat și popoarele muncitoare din Apus…
Dar pentru noi socialiștii români acesta nu poate fi un motiv să nu aderăm la unire, pentru că noi muncitorii ne simțim una cu întreg neamul, (aplauze). În felul acesta ne-am înțeles în Marele Consiliu Național, în spiritul acesta am stăruit pentru redactarea rezoluției înaintate și atunci când am stabilit punct de punct, n-am făcut-o din alte considerații, decât numai și numai că prin aceste postulate, după convingerea noastră, se poate asigura adevărata fericire a României.
