Discurs la comemorarea Marii Uniri de la 1 decembrie 1918, citit în Camera Deputaților din 29 noiembrie 1919.
Fragmente din discursul rostit de Avram Imbroane.
Se cuvine să ne închinăm în fața vitejii armate române, și să exprimăm frățească mulțumire tuturor acelor oameni de stat, tuturor acelor luptători cu condeiul, cu cuvântul și cu fapta, care au făcut să ne bucurăm astăzi de libertățile României Mari, întregite din hotare în hotare.
[…]
Noi suntem chemați să continuăm aici frățeasca și româneasca operă de închegare a scumpului stat român; suntem, prin urmare, continuatorii operei începută de generația de jertfă, care în tranșee și-a vărsat sângele pentru aducerea acestor zile frumoase; și mi se pare că atunci se cuvine să ne străduim din toate puterile noastre, să întrunim măcar unele din calitățile alese cu care a fost înzestrată această generație.
[…]
Vom trece peste toate micile lucruri mărunte și ne vom ridica la acea treaptă de înalt patriotism, care, nu poate decât să-și dea seamă că această tribuna și locurile dumneavoastră deopotrivă se înalță pe mormanele de oase ale celor mai buni frați ai noștri. Dați-mi voie să cred că simțiți în venele dumneavoastră clocotind același sânge românesc care s-a vărsat pe toate văile cu atâta belșug, și că vedeți înaintea ochilor dumneavoastră acele flăcări care au mistuit mica țară românească de la o margine la cealaltă, și că la vederea lor sufletele noastre se vor curăți și că la lumina lor toate umbrele, câte pot să fie în sate și la orașe, în inimile noastre și pe orice cărare a voinței noastre, vor dispare și se va aprinde în noi lumina frumoasă a patriotismului pentru a vedea clar interesele mari ale neamului nostru.
Dacă așa va fi, putem să fim liniștiți că ne vom dovedi urmași vrednici ai celor ce au dispărut din mijlocul nostru și închega pentru urmașii noștri, ca o sfântă datorie rămasă de la generația de jertfă, România Nouă, scumpă tuturor sufletelor noastre.
[…] vreau să vă spun numai că unirea nu este o minune ce a fost un lucru firesc.
Dr. Avram Imbroane
(Mesaj în Camera Deputaților, 1 decembrie 1920)
