Familia țărănească în România. Un secol de fotografie

Ne-am obișnuit ca atunci când vorbim despre Marea Unire de la 1918, ca de altfel despre orice alt eveniment istoric, să cităm documente, să vorbim despre elitele care au fost în fruntea mișcărilor, să descriem până la cel mai mic detaliu confruntările armate sau cele de idei. De prea puține ori, însă, ne-am aplecat și asupra celor mulți și tăcuți, trecuți pe nedrept în uitare și fără de care unirea nu ar fi existat: românii simpli, țăranii români. Paradoxal, chiar dacă știm ce au făcut românii la 1918, cum au făcut, știm prea puțin despre cum arăta o familie tradițională românească în acele timpuri, cum arătau țăranii români cu adevărat, unde locuiau, cum se îmbrăcau și mai ales cum trebuie să fi fost colțurile țării din care s-au strâns, bunăoară, pe Câmpul lui Horea.

Albumul Familia țărănească în România. Un secol de fotografie, prin sutele de fotografii de excepție pe care le reunește în paginile sale, ne ajută să-l cunoaștem pe țăranul român, să-i cunoaștem familia, portul, cultura, obiceiurile… să aflăm, noi românii de astăzi, care ne este obârșia. Albumul reușește cu succes să fie un omagiu adus țăranilor români și familiilor lor, purtătoare a valorilor creștine, naționale, identitare. Poate unii dintre cei surprinși în paginile albumului să fi participat direct la acțiunile care au desăvârșit Mare Unire?! Nu știm! Dar cu siguranță știm că fără valorile românești păstrate de ei în sânul familiei, fără munca lor de zi cu zi și fără iubirea față de pământul strămoșesc, astăzi nu am fi vorbit de România și nu ne-am fi bucurat de marele eveniment al tuturor românilor, Centenarul Marii Uniri.

Albumul Familia țărănească în România. Un secol de fotografie/ The Peasants’ Family in Romania. A Century of Photography, dedicat Centenarului Marii Uniri a fost realizat de cercetători ai Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu” (Cornelia Belcin Pleșca, Cătălin Alexa, Laura Toader, cu un cuvânt înainte de Ion Ghinoiu, coordonatorul Atlasului Etnografic Român, traducere în limba engleză de Anca Stere Remeta).

În paginile albumului Familia țărănească în România. Un secol de fotografie sunt sistematizate și descrise imagini inedite ale vestiților fotografi români și străini de la începutul secolului al XX-lea și fotografii din campaniile de teren interbelice și postbelice. Omagiul autorilor se îndreaptă deopotrivă către cercetători precum Tache Papahagi, Romulus Vulcănescu, Ghizela Suliţeanu şi către fotografii veacului trecut, Leopold Adler, Kurt Hielscher, Adolph Chevallier, Iosif Berman, Constantin Popescu.

La final, trebuie să menționăm că albumul poate fi consultat și într-o altă cheie, alta decât cea a admirației față de familia tradițională românească, și anume evaluarea evoluției României în cei 100 de ani de la Mara Unire de la 1918.

În loc de concluzie, putem spune că Familia țărănească în România. Un secol de fotografie este un album care merită să ocupe un loc de cinste în biblioteca oricărui român.