Nu vom muri de O. Ghibu din 21 februarie 1918. Articol publicat în ziarul România Nouă.
Se pare că neamul nostru trăiește astăzi cele mai grozave zile. Intrați într-un război sfânt, pentru dezrobirea a milioane de români subjugați, copleșiți de puterea brutală a nemților și vândut de trei ori de către ruși, el se vede ajuns astăzi în clipa hotărâtoare pentru viața sa din viitor. Rusia s-a desfăcut în zeci de bucăți, Ucraina a făcut pace cu nemții, aceștia au intrat în partea de miază-noapte a Basarabiei și înaintează după plac în Ucraina – astfel că România se vede strânsă din toate părțile într-un cerc de fier de către dușmanul cel mai necruțător care vrea s-o umilească.
De câteva zile încoace umblă fel de fel de zvonuri despre gândurile rele ale Germaniei, care nu numai că nu vrea să audă de Transilvania și Bucovina, dar vrea să ne ia chiar din trupul României anumite părți. Ea vrea să ne ieie munții și să ne alunge de la mare, – ea vrea să îmbucătățească Basarabia, luând o parte pentru Austria, iar alta dând-o Ucrainei și poate că chiar Bulgariei. Nu știm ce e adevărat din aceste știri și ce nu, dar nu este cu neputință ca dorințele nemților să fi în adevăr acestea.
Germaniei și Austriei i se pare că e o mare vitejie să sfărâmi un popor mic, pe care împrejurări neatârnătoare de el l-au adus la o astfel de strâmtoare. Așa li se pare și tâlharilor, care pândesc vreme îndelungată viața unui om cumsecade, pe care îl prind și-l schingiuiesc cum vor. Numai bunul Dumnezeu îl poate scăpa din mâna lor; nici omenia lui, nici vitejia lui nu mai au niciun preț pentru ei.
Dacă nemții au astfel de înțelegere despre cinste, dacă întreaga lor filozofie i-a dus la o astfel de concepție despre dreptate – nu ne rămâne alta, decât să recunoaștem că de acum suntem pe mâna lor și că ei pot face cu noi ce vor voi. Cum lor nu le pasă nici de sufletul nostru, nici de idealul nostru, nici de suferințele noastre – cum ei se gândesc numai la bucuria bestială a lor de-a vedea zvârcolindu-se în țărână o ființă plăpândă pe care a călcat-o călcâiul lor greu – se prea poate ca noi să ieșim rău păgubiți din războiul de până acum.
Dar se-nșeală amar Germania dacă crede că prin orice fel de măsuri de ale ei ne va putea sfărâma.
Nu, noi nu vom muri!
Prea mult ne iubim limba și pământul, prea mult sânge am vărsat de veacuri pentru idealul nostru, prea este puternică conștiința națională în toți românii de la Tisa pân-la Nistru și chiar și dincolo de acesta, încât să ne mai fie astăzi teamă că ne va nimici Germania.
N-au pierit polonii, martirizați de peste un veac, nu vom muri nici noi! Dimpotrivă! Suntem încredințați că nedreptatea germană strigătoare la cer va fi răzbunată în vremea cea mai scurtă, și poporul nostru se va renaște întreg la libertate și neatârnare.
Mai este în noi destulă vlagă. Am dovedit-o înaintea lumii întregi pe câmpul de luptă, au dovedit-o românii din Transilvania și Bucovina care cu zecile de mii au alergat de bună voie sub steagul României, a dovedit-o Basarabia, care nu mai puțin de un an de zile a izbutit să se prefacă binișor într-o țară națională, au dovedit-o chiar și frații noștri de peste Nistru, care au cerut să fie alipiți la frații lor de dincoace de apa Nistrului.
Sunt tari tunurile nemțești, dar e mai tare sufletul nostru și credința noastră.
Și de aceea, orice nedreptate vor croi pe spatele nostru aceea care se cred astăzi biruitori, noi ne vom îndeplini idealul nostru sfânt care a fost lăsat de însuși Dumnezeul dreptății. Pacea nedreaptă de astăzi va fi începutul unui război nou, pe care-l va duce întregul neam românesc până la învingerea deplină.
O. Ghibu
