Raport de la Consulatul român din Ismail către I. I. C. Brătianu din 14 octombrie 1917. Raportul este o sinteză a stării din Basarabiei, înaintea unirii cu România din 1918 . Raportul este întocmit de Gh. Măntăluță, agent în echipa Siguranței române din Delta Dunării. Raportul a ajuns la Brătianu prin consulul român la Ismail, G. V. Florescu, atașat unui raport confidențial din 14 octombrie 1917.
Românii din Basarabia și noua situație din Rusia
Sub vechiul regim, populația de origine română din Basarabia, întreținea o slabă mișcare culturală, în scop de a cultiva în mintea tuturor Moldovenilor locuitori ai Basarabiei, dragostea de limbă și de neam.
Față de ingerințele ce se făceau de statul Rus, în scop de a deznaționaliza pe toți supușii ruși de origine străină din imperiu, Românii basarabeni se fereau de a susține pe față sentimentele ce nutresc și astfel nu s-a putut cultiva o întinsă mișcarea națională românească, din cauza asprului regim, care nu permitea aceasta.
Singurul centru cultural românesc din Basarabia, era orașul Chișinău, unde abia la 20 mai 1913 s-a putut scoate un ziar românesc, intitulat “Cuvânt Moldovenesc” în care, față de severitatea cenzurii, nu se putea publica nimic din cele ce formau suferințele românilor din Basarabia.
Un număr restrâns de luptători, ai cauzei naționale, grupați în jurul acestui foi, cereau o nouă viață pentru românii din Basarabia, care sufereau în deajuns persecuțiile autorității ruse. De altfel lupta contra moldovenilor era pe față. Le era interzis de a învăța carte în limba maternă, cultura religioasă le era impusă numai în limba rusă, și deosebit de aceasta, românii Basarabeni, erau trimiși în număr cât de mare să colonizeze unele regiuni nelocuite din imperiu, și astfel azi găsim sate formate din locuitori moldoveni, tocmai în Caucaz și chiar în regiunea munților Urali.
Glasul luptătorilor din Chișinău, avea însă foarte puțini sorți de izbândă. Deviza țaristă că imperiul rus trebuie să fie locuit numai de adevărați ruși, impunea sub formele cele mai aspre tendințele de deznaționalizare ce se ascundeau sub această deviză și astfel, lupta de conservare a limbii strămoșești, era foarte grea.
Deosebit de aceasta, lipsa completă a unei directive naționale pornite din regat, stăvilită de altfel tot de motivele enunțate mai sus, făceau ca elementul românesc din Basarabia să sufere toate asupririle regimului absolutist, în neputință de a-și impune sub vreo formă, – voința. Odată cu dobândirea libertății în Rusia, toate națiunile subjugate ce formau vestul imperiu, au tresărit, simțind că acum e momentul să-și impue dreptul la viață.
Românii Basarabeni, conduși de aceleași sentimente, au reînviat și în jurul palidei grupări din Chișinău s-au strâns un număr mare de luptători ai cauzei naționale și au pus bazele “Partidului Național Moldovenesc” care a înființat o serie de secțiuni în toate centrele românești din Basarabia, secțiuni numite “Comitete Naționale Moldovenești”.
Programul Partidului Național Moldovenesc are ca scop în primul rând, unirea tuturor moldovenilor din Basarabia și Podolia, și punctul cel mai principal ce se susține la acest program, este – Autonomia Basarabiei. De asemenea, libertatea de cultură națională atât în școală cât și în biserică, este una din cerințele principale ale acestui partid. Convingerea intimă a membrilor partidului, e că obținând Autonomia Basarabiei, vor putea peste puțin timp, să ajungă la o alipire a Basarabiei la regatul Românesc.
Ca prim rezultat al existenței sale, Partidul Național Moldovenesc, a obținut libertatea de a se preda în școală limba românească, și la Chișinău se pun bazele unui gimnaziu românesc.
Partidul cere de asemeni drepturi culturale și pentru românii de dincolo de Nistru.
Partidul Național Moldovenesc e bine organizat în regiunile Chișinău, Hotin, Bălți, Soroca, Orhei și Bender. În aceste regiuni elementul românesc formând majoritatea populației, partidul are un număr foarte mare de adepți și cauza sa e mai bine susținută în aceste regiuni, decât în regiunea orașelor Ismail, Cahul, Bolgrad și Acherman unde activitatea partidului e mai slabă. În primele regiuni, partidului e mai puternic organizat având un mare număr de Secțiuni (Comitete Naționale Moldovenești) aproape în toate comunele rurale.
În cealaltă regiune activitatea partidului e mai slabă și comitetele sunt mai rare.
Aceasta datorită faptului, că populația românească în aceste părți e mai rară – și din trecut chiar, – lupta națională aci a fost mai slaba ca în celelalte regiuni.
Ceva mai mult, în Ismail există chiar o organizație bulgară, și la Acherman o altă organizație evreiască, care luptă pe toate căile să paralizeze avântul luat de partidul Moldovenesc. Mișcarea anti moldovenească din Ismail e condusă de un bulgar anume Rus Russev, președintele uniunii cooperativelor din Basarabia (Jujni Besarrabschi Soiuz), un fost învățător, care face mari sacrificii morale și materiale, în scop de a paralizat orice inițiativă a partidului.
Astfel la 1 octombrie 1917, a avut loc la Chișinău, o alegere a membrilor trimiși de Basarabeni, spre a lua parte la consiliul provizor al republicii.
Cu această ocaziune dl. Russev atât personal cât și printr-o serie de agenți ai săi, au căutat să corupă pe alegători, punând în rizic sume mari de bani, spre a vota un număr cât mai mare de aleși bulgari și evrei. Cu toate sacrificiile făcute, a ieșit învis din această luptă, căci aleșii Basarabiei în majoritatea au fost români.
Evreii din Basarabia nu au putut rămâne impasibil față de doleanțele moldovenilor și în toate ocaziunile ce au, evreii se exprima că sunt de acord cu moldovenii, însă emit părerea că o autonomie a Basarabiei e posibilă, dar numai sub suzeranitatea Rusiei.
Aceasta e metodul evreilor de a se arăta aderenți ai cauzei naționale moldovenești, în schimb, prin toate mijloacele posibile, evreii fac o întinsă propagandă, demonstrând că față cu libertatea obținută de poporul Rus, Moldovenii dobândind tot ceea ce cereau sub vechiul regim, trebuie să fie mulțumiți sub noua formă de guvernământ, prin autonomie, neputându-se bucura îndeajuns de roadele libertății.
Tendințele ascunse ale evreilor, aliați de altfel cu bulgarii din Basarabia, sunt de a zădărnici realizarea idealului moldovenilor, ambele clase nesimțindu-se în deplină siguranță sub forma de guvernământ cerută de moldoveni.
Cu toate propagandele contrarii ce se întrețin însă de aceste două clase de locuitori, Partidul Național Moldovenesc reușește cât mai mult a-și impune voința, și numărul adepților acestui partid crește pe fiecare zi, înmulțindu-se în același timp și comitetele naționale de la sate.
Astfel în regiunea Ismailului s-a format un puternic comitet în comuna Ede-Burnu, sat moldovenesc, și în curând se vor pune bazele unui nou comitet în comuna Babele, un alt centru moldovenesc.
Partidul face toate sforțările ca doleanțele românilor să fie bine primite de cercurile ruse și în acest scop, s-a format un comitet și la Odessa, cu scop de a face o atmosferă prielnică doleanțelor moldovenești, în păturile intelectuale ruse. Un frumos succes al partidului întreținut de altfel și de unele curente pornite din regat, a fost formarea unei armate compuse din moldovenii basarabeni, care cer să lupte pe frontul românesc. Recrutarea soldaților moldoveni se face cu multă activitate și se speră ca în curând numărul lor să treacă de zece mii.
Aceasta este situația actuală a românilor din Basarabia și e de datoria noastră să observăm în de aproape scopul urmărit de aceștia prin cererea autonomiei, întrucât față de propaganda contrară ce se face se urmărește a se discredita cât mai mult starea actuală a regatului și a condițiunilor de viață economică a locuitorilor din regat, tinzându-se a îndepărta pe moldoveni cât mai mult de la dorința de o realipire la patria mamă.
G. Măntăluță
Ismail 1917, octombrie 13
