Unirea Basarabiei cu România a fost actul politic exprimat de majoritatea locuitorilor Basarabiei de a reveni la patria mamă, după un veac de ocupație rusească.
Data 27 martie 1918
Locul Chișinău, Liceul nr. 3 (Sala de festivitați)
Organul legislativ Sfatul Țării
Rezoluție Rezoluția Blocului moldovenesc
Voturi exprimate 86 pentru, 3 împotrivă, 36 abțineri
Formalizarea unirii legea din 27 martie 1918
Profitând de Revoluția rusă și de degringolada internă, rezultată din răsturnarea regimului țarist, românii din Basarabia, sub coordonarea membrilor Partidului Național Moldovenesc, decid să acționeze în vederea obținerii autonomiei.
Poporul românesc n-a venit în Basarabia din afară, el aici s-a născut, aici a fost acel cazan unde au fiert și s-au topit toate acele elemente, din cari s-a născut poporul român. Noi nu avem unde ne duce și pe noi nimeni nu ne poate alunga din casa noastră. (Constantin Stere, 1918)
Mai întâi au fost soldații basarabeni, 800 la număr, reprezentând peste 200.000 de soldați, reuniți la congresul din 20 oct/2 noi 1917, care au decis autonomia teritorială și politică a Basarabiei, în cadrul Rusiei – atunci, o federație democratică. S-a decis constituirea unui organ reprezentativ, Sfatul Țării, care să fie în funcție până la alegerea prin vot universal, direct și secret a Constituantei.
Sfatul Țării a avut prima ședință la 21 noiembrie/4 decembrie 1917 și era alcătuit din 105 români, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 2 găgăuzi, câte un polonez, armean și grec.
La 2 dec/15 dec 1917, Sfatul Țării a adoptat o Declarație prin care se proclama Republica Democratică Moldovenească, ca parte componentă a Republicii Federative Rusești.
În această perioadă, teritoriul Basarabiei era dominat de anarhie, rezultată din acțiunile soldaților ruși și bolșevicilor de pe teritoriul provinciei, care interacționau violent cu populația autohtonă și cu noii săi lideri politici. În aceste condiții, la solicitarea Sfatului Țării, în 10 ian/23 ian 1918, armata română intră în Basarabia, pentru a restabili ordinea. Populația civilă, în majoritatea ei, a primit cu satisfacție această intervenție.
Noi socotim că mântuirea neamului nostru este numai în unirea tuturor fiilor noștri într-o singură țară. Noi de la străini nu mai așteptăm nimic; toată nădejdea în ne-o punem în viața la un loc cu toți frații noștri români.(Studenții români din Basarabia, 1918)
Guvernul bolșevic de la Petrograd reacționează la această evoluție a situației din Basarabia și decide să rupă relațiile diplomatice cu România și, în plus, hotărăște să confiște Tezaurul României, aflat la Moscova.
Beneficiind de un curent prounionist, la 27 mar/9 apr 1918, Sfatul Țării, sub conducerea lui Ion Inculeț, a votat unirea cu România. Pentru unire au fost exprimate 86 de voturi, 3 au fost împotrivă și au fost înregistrate 36 de abțineri. Condițiile pentru înfăptuirea unirii constau în efectuarea unei reforme agrare și respectarea drepturilor și libertăților cetățenești.
În 27 noi/10 dec 1918, după ce Bucovina și Transilvania decid unirea cu România, Sfatul Țării declară unirea necondiționată a Basarabiei cu România și se dizolvă, reprezentarea cetățenilor fiind asigurată în parlamentul României.
