Cuvântarea lui Gheorghe Grigorovici în ședința Consiliului Național din 13 noiembrie 1918, referitoare la programul de guvernare prezentat în aceeași zi de guvernul provizoriu condus de Iancu Flondor.
G. Grigorovici: Eu am declarat că nu am încredere în prezidentul guvernului. Azi declar că nu am încredere în guvernul întreg, cel puțin însă în cei mai mulți din membrii lui, nu în toți, căci în domnul Sârbu de exemplu am încredere. Programul guvernului e prea general, și nu corespunde timpului. În cele ce ne interesează ca Români ne așteptăm cu entuziasm la unirea Românilor. Unirea trebuie să rămână un ideal pentru care, dacă nu-l vom împlini, nu merităm numele de Români. (Trăiască!). Am spus-o în Parlament și o spun și aicia că nu se face totul pe calea adevărată, că nu se primesc la noi toate păturile sociale la colaborare. Eu ca social-democrat de pildă, numai mulțumită mandatului meu ca socialist nu aș fi reprezentat aici, dacă nu eram deputat. La fel s-a procedat și la comună. Rutenii când au luat stăpânirea în mâini au pus la comandă ca șef pe un socialist, Românii însă, și anume Românii conducători, nu națiunea, au făcut altfel. Dară va veni odată cu furtună și va sufla spuma, de va rămânea numai laptele hrănitor. Socialiștii sunt reprezentați într-un număr ridicol. S-ar fi așteptat ca, dacă s-a format constituanta, pe care am criticat-o în presă, să fie ales și un socialist, și să nu fiu numai eu ales, și aceasta nu ca socialist, ci ca deputat în Parlament. Doar atât tact trebuia să aveți ca, dacă ați acaparat dreptul să faceți constituantă, să întrebați și pe alții. (O voce: “nu ne trebuie partide!”). Din vociferarea aceasta înțeleg că nu ne trebuie partide. Ba, ne trebuie partide, și anume partide împărțite după pături. O nație sănătoasă trebuie să aibă pături, trebuie să aibă clase și clasele au interese deosebite și pentru realizarea lor formează partide. În momentul când nația e unită, atunci abia începe munca cumsecade, pentru ca să fii serv credincios, alesul națiunii (bravo!). Începutul meu, e un început de protest. Dar nu știm cum vom rămâne, nu știm cum va decreta poporul. Semne se arată, că la poarta noastră e rău; începe să bată la poartă muncitorul de la țară și muncitorul de la oraș. Să le înțelegeți și să deschideți poarta, cât mai e timp. Dacă nu o deschideți, poarta se va sparge și se va sfărâma, nu prin instigație, ci prin durerea și necazul ce s-au îngrămădit în popor. Căci nu înțelege poporul român de ce, în numele lui, să vorbească numai clasele suprapuse. Asta – e primul meu protest.
Cu privire la diferitele puncte ale programului, am următoarele de observat. În afacerile externe, trebuie să fim precauți. Nu trebuie a se mira, când își exprimă un socialist păreri care se potrivesc cu părerile naționaliștilor. Dacă îmi strânge cineva mâna pentru că am vorbit în sens național, trebuie să spun că aceasta nu o fac numai ca român, ci tocmai ca socialist, căci doresc libertatea pentru oricare popor. Însă socialistul iarăși nu poate decât să vorbească în sensul, ca să nu ne sprijinim în protecția puterilor mari. Am văzut ce s-a ales din Bulgari și Ucraini, care și-au legat soarta de puterile centrale. În politica externă e cumințenia aceea, care e garanția cea mai bună pentru viitor. Gândiți-vă la bătrâni, și la politica ce au făcut ei. Nu pomeniți numai de Ștefan. Ștefan Vodă e mort și moartă e și iobăgia de pe timpul lui. Nu el, ci virtutea Românului a creat gloria lui. Dar pe lângă virtute, și cumințenia lui l-au salvat și l-au conservat. El se punea la cale cu popoarele vecine, și înțelegea să-și conducă destinele așa ca să existe, să trăiască, și ne-a păstrat și nouă posibilitatea să existăm. Însușirea aceasta nu o are guvernul acesta. Chiar din capul locului, dacă nu vorbește cu atâta vehemență însă de integritatea Bucovinei, a greșit. Noi nu știm politica ce o duce România. Politica veche a Românilor a fost, că ei s-au purtat cu toții în înțelegere bună. Noi vrem să dictăm politica întregii politici românești. Noi nu putem să facem nimic fără îndrumarea României. Noi, după viitoarea împreunare cu România, în unire, vom fi vre-o 15 milioane de popor, din care un milion și jumătate, și mai mult, vor fi neromâni. Și aici va precumpăni elementul german cu jidanii și elementul rutean, cu Wassilko chiar (ilaritate). Țara aceasta se declară autonomă, unde Românii sunt în minoritate. Veți restitui astfel vechea Dietă, unde ați fost în minoritate.
Să vorbesc și despre deputați. Nu e adevărat că consiliul național al deputaților s-a constituit în urmă manifestului împărătesc. Când am văzut că legiunile ucraine au fost trimise în țară, fără să ne putem explica necesitatea lor, ne-am legat în Consiliu Național. Din momentul acesta, și eu sunt legat de el. Urma va alege, cine a greșit. Noi eram că ne înțelegem cu Ucrainii într-un mod foarte firesc. După modul nostru de înțelegere, pe care-l avem noi în gând, sigur că rămâneam împăciuți.
Ucrainii sunt o parte a poporului rusesc, și ei o știu că viitorul lor e pe lângă Rusia. Așa va forma Rusia aceasta un popor de cel puțin 120 până la 140 de milioane, care va avea o mare însemnătate. Noi, un popor de 14 milioane, trebuie să știm cum vom trăi, cu un popor de 140 de milioane. Antanta e o formațiune de azi. Luați însă un caz: anume cazul că se va isca curând un războiu nou, anume între Japonia și America, un războiu tot atât de însemnat ca și cel de azi, care ar absorbi puterile Angliei în altă direcție. Atunci suntem la dispoziția poporului vecin, a poporului rus. De aceea deputații români din Parlament, au vrut să se înțeleagă cu Ucrainii. Acest punct de vedere e cel adevărat. A fost greșit să proclamăm integritatea Bucovinei așa de vehement. Pământul e al nostru? Dar pământul e al aceluia ce-l muncește. Aci, țăranul nu vă va înțelege. Țăranul rutean și politicește trebuie să stăpânească acest pământ. Dacă se poate, să o faceți așa. Dar dacă faceți politică bucovineană, atunci, ori dăm tuturor vot universal, secret și proporțional, ori nimeni nu va vrea să știe de noi. Iar dacă dați vot universal, sunteți în minoritate. De aceea deputații aveau planuri să se despărțească de Ucraini, dându-le teritoriul până la Prut, însă comunele române Mahala, Poian, Noua Ialița aveau să ne rămâie nouă. Și așa eram în minoritate, dar rămâneam cu poporul german, care din punctul de vedere național, nu ne este periculos. Acum judecați și vedeți ori de sunteți în drept dacă credeți că planul a fost așa de perfid. N-a fost la mijloc nici trădare, nici altă copilărie. A fost un element de rațiune în politica externă.
În programul guvernului s-a vorbi de chestiile externe foarte generale. S-a vorbit numai de țări neutrale și de antantă. Între țări neutrale e și Ucraina?
În privința sufragiului s-a vorbit de baze largi. De baze largi a vorbit și Tigza, până a fost împușcat. Noi nu vrem nici o falsificare a votului. Guvernul trebuie să declare că va da vot universal, secret și proporțional. Votul proporțional e metoda cea mai bună pentru a face alegeri pacinice, bune, fără ură, căci îi garantează fiecărei minorități până la un număr oarecare un mandat. Aci, aș cere deslușiri. Ce privește sufragiul orașelor, aș avea de spus că orășenii sunt o pătură deosebită, și oricând privilegiile orașelor au fost o măsură pentru nivelul cultural al unei țări.
La finanțe, s-a spus că toate sunt provizorice, căci nu voim să hotărâm asupra intereselor materiale ale celorlalți locuitori ai țării. Dar ei au și drepturi, ei trebuie să aibă parte și la hotărârea schimbărilor politice din țară. La rectificare s-a vorbit și de industrie. De industrie e legată soarta muncitorului. Avem și noi muncitori pe la cele câteva fabrici, îndeosebi la ferestrae. Trebuie să pășim și în interesul lor. La reedificare s-au amintit numai gospodăriile țărănești, dar și muncitorii au suferit în acest războiu, și trebuie să ne gândim și la dânșii când vorbim de reedificare.
La apărarea țării, înțeleg că legiunea de voluntari nu va fi subofițeri din România, ci subofițeri români din Bucovina.
Chestiile agrare. Am încredere în persoana domnului Sârbu, însă știm că în guvernul acesta nu are să rămâie. În program, nu am văzut principiile reformelor agrare. S-a spus numai că răul trebuie apucat cu rădăcina. Aceasta a făcut-o țăranul rus: el și-a luat singur pământul. Așa are să vie și la noi, însă eu nu doresc aceasta. Dar țăranul român e strașnic necăjit și în 1905 (o voce: 1907!) el a arătat o probă de aceea ce trebuie să facă, când ciocoiul promite și nu ține. Dacă grăiești cu dânsul îți spune: “nu mai suntem noi cei proști, să stăm înaintea bunului ciocoiului”. El va ști să aleagă momentul potrivit. Momentul acesta, el îl va alege și aci, până veți face reformele. Și nu doresc să o facă el. Dar ar trebui să se știe principiile, după care vreți să purcedeți. Căci de-i dai pământul țăranului, și-i scoți sânge, cu aceasta nu vei folosi.
În chestia bisericească, eu nu mă amestec. Dar să nu reproșați guvernului austriac că nu v-a dat autonomia. De ce nu ați luat-o? Aici noi aveam starea ridicolă unde un împărat, străin de lege, făcea cu averea bisericii ce voia. Nu ne amestecăm în chestiile bisericești. Însă în vederea unirii cu Regatul, trebuie să spun că sistemul din România față de biserică e cât se poate de rău. Acolo, biserica e o unealtă în mâna guvernului, iar preotul e jandarmul satului.
Din cele ce a spus președintele guvernului despre alimentație nu am înțeles ce înseamnă introducerea concurenței libere. Concurența liberă e bună după războiu și când ne apropiem de țări bogate. Dar cum vrem noi să alimentăm comunele? Sistemul de protejare al societăților de consum e bun, însă după războiu situația se va îmbunătăți. Dar în timpul acesta, unde scumpetea e artificială acum, alimentarea trebuie să se facă după sistemul de la Cernăuți, care e foarte bun. Alimentele trebuie date comunelor și dacă se dă destul, atunci poporul va fi mulțumit. Tot așa să se facă și la munte. Comunele să împarțească alimentele, nu însă cu prețurile comerciantului.
Chestiile sociale. S-a vorbit de pături de jos. Domnilor, nu obicinuiți vorbe de acestea. Ele sunt pături de sus. Dacă aud vorbe ca aceste, vor încerca se ajungă cu atâta mai mult deasupra, și mai ales acuma când în toată partea aceasta a Europei, pe lângă regele Ferdinand n-a rămas nici un monarh pe scaunul său. A lipsit apoi o declarare în privința austentațiilor, pensiilor pentru invalizi etc (I. Flondor: Banii sunt la Ucraini!). Eu nu știu de aceasta, dacă mă ascultați pe mine, nu intrau în mâinile lor. Noi putem să plătim sustentațiile pe socoteala Austriei vechi; trebuie să plătim văduvelor, invalizilor și toate să le punem pe domnii Austrieci de până acuma să le restituie. Asta e lucru foarte vajnic, și trebuie vorbit clar și direct, ca să înțeleagă poporul.
În privința salubrității publice, programul a fost foarte general. Nu s-a vorbit de lupta contra tuberculozei și a bolilor sexuale. Cu cât de blestemată era Austria, dar ea, pe terenul acesta tot avea tendința de făcut ceva, creând sanatorii și spitaluri speciale pentru bolile aceste. Aceasta trebuie să o luăm în program, aceasta în special, ca să nu se zică că nici nu s-a vorbit de aceasta.
Am fost scurt, trebuia să fiu scurt, căci sunt în expectativă. Poate că legile ce se vor face, vor fi bune, însă deocamdată nu le văd. Vă spun numai încă o dată: bate o vreme nouă, deschideți ușa la timp, ca să nu fie spartă (bravo!).
