Ședința a patra a Consiliului Național al Bucovinei din 25 noiembrie 1918
Proces verbal
Membrii de față: Băncescu Gheorghe, Bejan Dionisie, Boncheș Gheorghe, Bucevschi Dimitrie, Candrea Ion, Clain Cornel, Dan Dimitrie, Flondor Nicu, Flondor Iancu Dr., Gheorgian Octavian Dr., Grigorovici Gheorghe, Homiuca Cornel, Iacoban Mihai, Leușteanul Toader, Lupu Florea Dr., Marcu Vasile Dr., Mihăilescu Nicolae, Popovici Dorimedont Dr., Popovici Eusebie Dr., Popovici Neculiță, Procopovici Alecu, Saghin Ștefan, Șandru Gheorghe, Șandru Alboi-Vasile, Sârbu Gheorghe, Sbiera Radu Dr., Scalat Modest, Tarnavschi Ipolit Dr., Teleaga Gheorghe, Tomasciuc Victor, Tomoioagă Laurenție, Țurcan Aurel, Vasilovschi Nicu și Voronca Aurel.
La orele 7 intră Mitropolitul Dr. Vladimir de Repta și e primit cu aplauze.
Dionisie Bejan. Fiind numărul suficient salut membrii adunați și deschid a treia [patra] ședință a Consiliului Național. Trecem la ordinea de zi și dau cuvântul d-nului secretar de interne d-nului Dr. Dori Popovici.
Dori Popovici. Marile împrejurări sub care s-au adunat reprezentanții poporului român la adunarea din 27 octombrie 1918 au fost atât de dificile încât nu au fost posibil să se facă alegerile generale pentru Constituantă din întreaga țară. A rămas să se aleagă un consiliu și ținând în vedere graba cu care trebuie ales, să se aleagă numai foștii membri ai camerei imperiale și a dietei, câțiva intelectuali și un număr foarte modest de țărani. Dar tuturor Românilor din Bucovina nu li s-a dat posibilitatea să-și pună puterile lor în activitatea pentru neamul românesc și a fost trecut cu vederea la alegeri un număr foarte mare de persoane, care ar trebui să aibă locul lor în acest consiliu. Am trecut cu vederea și acel număr de oameni, care nu era în țară, care însă urmăreau orice acțiune și mișcare a poporului românesc și așteptau numai momentul ca să vină în țară și să sprijinească la înfăptuirea gândului frumos. Guvernul provizoriu al țării ar dori să nu lipsească nici un suflet de Roman de la această activitate, dar trebuind să socotească, că nu se pot cuprinde toți membrii poporului în această constituantă, guvernul ține de trebuință de-a recomanda și a face propunerea să binevoiți a întregii prin cooptare. În numele guvernului fac propunerea să se aleagă imediat o secție, care să hotărască aceste persoane. Mai rog pe d-nul președinte să aducă propunerea aceasta la votare.
Președintele: Deschid discuția și neanunțându-se nimeni la cuvânt aduc la votare propunerea ca consiliul să fie întregit.
Propunerea este primită.
Laurenție Tomoioagă: Fac propunerea pentru alegerea în această secție pe domnii Nicu Vasilovschi, Florea Lupu, Ipolit Tarnavschi, Gheorghe Sârbu, Gheorghe Grigorovici și Aurel Țurcan. Președintele aduce la votare această propunere, care este primită. Ședința este întreruptă pentru zece minute.
Ședința se redeschide la 7 și 45.
Eusebie Popovici: S-a depus pe masă o interpelatie adresată guvernului asupra împărțirii pământurilor din țară. Aceasta interpelație se va adresa guvernului și se va pune ca ultimul punct în ordinea de zi.
Dr. Nicu Vasilovschi: Ca referent din comisie am primit să facem propunerea pentru alegerea următorilor domni: Romulus Dan, Traian Ilcău, Dum. Login, Const. Năstasi, Berlinschi Ilie, Reuț Nejasian, Gheorghe Lavric, Nicolai Cojocariu, Eugen Sârbu, Mihai Cormuș, Ion Avram, Dr. Alex. Ieșan, Ion Ursachi, Ion Anghel, Dr. Vasile Gheorghiu, Dr. Ioan Stârcea, Michita Ascani, N. Scraba, Ghiță Crasoschi, Dr. Maso Hacman, Cornel Tarnoviețchi, Ioan Cuparencu, Ing. Vasile Reus, Petrea Popescu, Dr. Octavian Voronca, Grigorie Balan, Ifrim Popescu, Ambrosie Gribovici, Dimitrie Vodă, Const. Cozmiuc, Ermolai Ghința, Apolo Patraș, Dim. Olinic, Damian Nimigean, Ion Sbiera, George Lemna, Nicu Percec, George Cuciurean, Dr. Radu Grigorcea, Vasile Nichita, T.V. Ștefanelli, Dr. I.I. Nistor, Dr. N. Carabioschi, George Tofan, Dr. Aurel Morariu, Gavril Rorică Rotariu, Victor Bodnărescu, Filaret Dubos, Dr. Din. Marmeliuc, Vasile Greciuc, Vasile Fediuc, Nicolai Vlad, Atanasie Pridie, Dr. Eugen Botezat.
D-nul George Tofan citește următoarea declarație.
Vicepreședintele Eusebie Popovici: Trecem la punctul al doilea din ordinea de zi, propunerea guvernului pentru conchemarea unui congres național.
Dr. Iancu Flondor: La ședința din 13 noiembrie am avut onoarea să desfășor programul guvernului și am spus, că rămân neschimbate hotărârile Constituantei din 27 octombrie. Guvernul stă și cade cu aceste hotărâri. Rezoluția a II-a Constituantei are următorul cuprins: Constituanta hotărăște unirea Bucovinei integrale cu celelalte țări românești într-un stat național independent și va purcede spre acest scop în deplină solidaritate cu Românii din Transilvania și Ungaria.
E dorința guvernului de-a realiza aceste hotărâri ale Constituantei. Guvernul e condus de convingerea, că aceste hotărâri să rămâie numai cât de scurt timp posibil literă moartă. În cadrele rezoluției cade în prima linie stabilirea raportului politic al Bucovinei față de regatul Român. Acest pas trebuie făcut fără întârziere. E de lipsă atât pentru liniștea țării cât și pentru orientarea factorilor importanți din străinătate. Bazat pe motivele acestea guvernul face următoarea propunere spre primire și roagă de a i se da momentul de urgență: Consiliul Național hotărăște să se convoace pentru ziua de 28 noiembrie stil nou la 11 ore dimineața un congres al poporului bucovinesc în sala sinodală a Mitropoliei cu ordinea de zi: stabilirea raportului politic între țara Bucovinei și România. Consiliul Național este însărcinat să execute această hotărâre.
Vicepreședintele Eusebie Popovici: Se deschide discuția asupra propunerii guvernului ca pentru joi în 28 noiembrie să se concheme un congres național.
Gheorghe Grigorovici: D-lor! Mi se comunică din partea Germanilor: ei cer să li se dea o declarațiune că li se acordă autonomie în dezvoltarea lor. Li s-a refuzat. Astfel situația lor e grea față de noi. Adresez d-nului președinte întrebarea ori de are știre despre aceasta și ce crede să facă ca să împăcăm pe Germani.
Dr. Iancu Flondor: Înaltă cameră! Vă declar că întrebarea d-nului Grigorovici îmi este binevenită pentru că ea îmi dă ocazia să lămuresc chestiunea, o chestiune care Vă va interesa pe D-voastră. Guvernul țării a aflat de dorință să se puie în înțelegere cu celelalte națiuni pe baza hotărârilor Constituantei și anume rezoluțiunea 4: “Constituanta respinge cu hotărâre orice încercare care ar ținti la știrbirea Bucovinei, dorește însă să se înțeleagă cu popoarele conlocuitoare”. În sensul acesta am vorbit cu Polonii, Germanii și Ovreii, cu Rutenii nu ne-am întâlnit, pentru că ei sunt intransigenți. I-am întrebat dacă participă la congresul Bucovinei. Polonii s-au declarat imediat gata: au dorit numai din punct de vedere formal, să nu dea o hotărâre în mod definitiv până când nu se vor fi pus în înțelegere cu conducerea din Varșovia, fiindcă au obligația cu conducerea din Varșovia să nu ieie nicio fracțiune o hotărâre fără a lua o înțelegere cu conducerea din Varșovia. S-a mijlocit o comunicație cu guvernul din Varșovia prin telegrafie fără sârmă, răspunsul n-a sosit, dar cred, că va fi afirmativ. Germanii mi-au declarat că sunt și d-lor de părerea, că fiecare popor trebuie să aibă dreptul său de a se dezvolta pe baza națională. O declarație formală din partea Consiliului german încă n-am primit-o dar și-n privința aceasta poate fi numai o declarație afirmativa. În restanță sunt Ovreii; cu Rutenii nu ne putem înțelege.
Dară am vorbit și cu reprezentanții Ovreilor și vă pot spune, că aștept o declarațiune afirmativa. Guvernul era condus în actul acesta, afară de rezoluțiunea luată de Constituantă și de convingerea că e bine pentru reprezentanții români la conferința de pace, ca să arate lumii că nu numai noi Românii ci și celelalte națiuni din Bucovina au exprimat dorința să fie încorporate României (Aplauze). Aceste declarațiuni sunt de folos numai atunci, dacă sunt necondiționate și în sensul acesta am lucrat și cred că am corespuns dorinței d-voastre. (Aplauze îndelungate).
D-nul T. Stefanelli: Comisia aleasă de d-voastră face propunerea ca să se aprobe proiectul guvernului pentru convocarea unui congres pentru joi în 28 noiembrie la orele 11 înainte de amiazi și să însărcinează membrii guvernului cu pregătirea acestui congres.
Vice-președintele Eusebie Popovici pune propunerea la votare, care este primită cu unanimitate.
Vice-președintele Eusebie Popovici: Dau cuvântul d-nului Dr. Radu Sbiera pentru o declarație.
Dr. Radu Sbiera: Raportându-mă la interpelația adusă de d-nul Grigorovici și la declarațiile făcute la președintele guvernului în chestia școalelor și în urma unor zvonuri, cari se colportează în țară de străini, țin să repet încă o dată aceeași declarațiune, care am dat-o președintelui guvernului și a celor delegații, care au fost la mine, că întreg guvernul stă pe punctul de vedere, că toate națiunile vor avea dreptul să se dezvolte absolut autonom, așa cum vor voi ele în chestia școlară (Aplauze). Din partea Românilor nu se va opune dezvoltării fiecărui popor în marginile statului românesc nici o dificultate. Asta declarație am făcut-o și în fața tuturor acelor delegațiuni cari au apărut în guvern și le-am spus, că acesta e punctul de vedere al guvernului, că și străinii pot să se dezvolte liber pe terenul școalelor, independenți și nestingheriți de nimeni. (Aplauze îndelungate).
Vicepreședintele Eusebie Popovici de cuvântul d-nului Dr. Saghin.
D-nul Dr. Saghin: Înaltă Cameră! Fac propunerea, ca această declarațiune a membrului guvernului, d-nul Dr. Radu Sbiera, să se ia la cunoștință.
Vicepreședintele Eusebie Popovici aduce propunerea la votare, care este primită. Ca ultimul punct al ordinei de zi vine la discuție interpelația membrului din Cameră, Candrea.
D-nul Ion Candrea citește interpelația sa: Este cunoscut, că guvernul austriac n-a îngrijit deloc de dorințele poporului român din țară. Din cauza aceasta s-a ivit în mijlocul populațiunii o mișcare, care scoposește împărțirea locurilor de arătură. Mișcarea aceasta este atât de mare încât guvernul țării trebuie să se gândească la potolirea spiritelor agitate și la împlinirea dorinței poporului după pământ.
Ținem deci de dorința noastră să facem guvernul țării luător de samă asupra faptului acestuia și să întrebăm, ce are de gând guvernul să întreprindă, ca să nu se facă abuz cu ocaziunea împărțirei de pământ și îndeosebi să ne împărtășească guvernul ce măsuri va lua ca să poată îngriji de cerințele țăranilor bucovineni.
Cernăuți, la 25 noiembrie 1918
Ion Candrea mp., Scalat Modest mp., Cornel Clain mp., Mihalescu mp., Vasile Alboi Șandru mp., Dr. Vasilovschi mp., Dr. Homiuca mp.[membru al parlamentului]
Președintele Flondor: Înaltă Cameră! La întrebarea d-nului Candrea am de spus următoarele: [declarația lui Iancu Flondor]
Vicepreședintele Eusebie Popovici dă cuvîntul d-lui Gheorghe Boncheș.
Gheorghe Boncheș. Auzind cuvintele pe care le aduce guvernul acesta nou,care cunoaște ținta față de țărani, noi țăranii care am așteptat de mult ținta noastră sub guvernul austriac nu ne-am putut încălzi de dânsul, că străinii s-au sprijinit de dânșii și Românii au fost dați înapoi, ba chiar nici nu s-a deschis ușa pentru noi. Mulțumesc guvernului care a lucrat proiectul spre sprijinirea țărănimii, acesta este cel dintâi fapt, ce-a putut folosi la întreaga țară. Numai și țăranii noștri, după ce a adus la cunoștință d-nul președinte, să îngăduiască. Rup totodată ca această propunere a președintelui să se publice în toate părțile, ca țăranii să vadă că se luptă pentru dânșii. Eu mi-aș gândi astfel învoiala, ca să i se dea țăranului o bucată de pământ, el sa-și bată țărușul și după aceea atât primește și atât are să plătească și după un an a veni ingineria. (Aprobare). Văd că guvernul face ceea ce poate și-i mulțumesc. Să deie Dumnezeu să mergem cu toți înainte și să ne ușurăm de apăsările pe care le-am suferit și să fim fuduli noi țăranii, că ni se dă ceea ce ni se cuvine. Și cu aceasta am sfârșit și cer ca fiecare să-și facă datoria lui atât țăranul, cât și guvernul.
Vicepreședintele Eusebie Popovici de cuvântul d-nului Vasile Alboi Șandru.
Vasile Alboi Șandru: Cu bucurie am primit știrea despre intențiunile guvernului referitoare la parcelarea locurilor de arătură din țară. Astfel va fi poporul mulțumit. Ca sa capete știre toți locuitorii din Bucovina despre intențiunile guvernului ar fi bine dacă s-ar aduce răspunsul d-nului președinte la cunoștința poporului. În scopul acesta, fac propunerea ca răspunsul d-nului președinte să fie tipărit și trimis în toate comunele din țară spre afișare la biserică, școală și primărie.
Președintele Eusebie Popovici dă cuvântul d-nului Dr. Saghin.
D-nul Dr. Saghin: Chestiunea pe care a adus-o în interpelarea sa d-nul Candrea precum și răspunsul dat de guvern este de-o însemnătate mare pentru întreaga țară, nu numai pentru Bucovina ci și pentru Basarabia. După cum a zis guvernul, e vorba aici de împărțirea aproape a șaizeci de mii de fălci. Această acțiune este o acțiune de mare însemnătate și după cum a accentuat președintele guvernului acțiunea aceasta nu se poate face în ruptul capului, ci trebuie făcută cu chibzuială. Dar pentru a preîntâmpina și oarecari acte de samavolnicie de care a amintit și președintele prezidiului în răspunsul său, cred eu că acțiunea propusă de antevorbitorul meu să se publice prin foi volante prin gazete, e foarte bună însă cred, că noi să adresăm rugarea noastră și forurilor bisericești, ca aceste foruri să influențeze asupra poporului de la țară și să îndemne ca să creadă ceea ce-a spus guvernul că ceea ce li s-a promis se va realiza.
Vicepreședintele Eusebie Popovici acordă cuvântul d-nului Tofan.
D-nul George Tofan: Ca fiu din mijlocul poporului declar, că primesc declarațiunea și aș adăugi, că pe lângă publicarea din partea foilor e nevoie de-o propagare prin grai viu. O mare parte din țărănimea noastră e analfabetă, de aceea mă adresez acelora, care știu carte, ca prin autoritatea lor cât și prin alte mijloace să propage ideea aceasta la țărănime. Deputații noștri ar trebui să aibă contact cu masele largi ale poporului. În țărănime există un sâmbure sănătos, căci numai un moment de zăpăceală a putut să îi înlăture de la calea adevărată. Suntem cel mai fericit popor din lume căci la noi n-au fost cazuri de pustiire. Deaceea poporul nostru poate fi sedus de-un moment de zăpăceală. Cred că apelul meu va fi auzit, ca să răspândim lumină în popor.
Vicepreședintele Eusebie Popovici acordă cuvântul d-nului Marmeliuc.
D-nul Marmeliuc: Ridicat din straturile largi ale poporului ca fiu de țăran am dreptul să spun că vorbesc în numele țărănimii. Eu vorbesc însă ca membru al acestui Consiliu Național. Atrag atenția asupra cuvintelor prezidiului la adresa elementelor care fac instigație în țară. Aceste elemente trebuie scoase la iveală, să le punem la răcoare. Nu mai trăim sub acel guvern, care ne opera lucrul acesta, acum trăim într-o țară în care trebuie să domnească dreptul național, iar nu ordinea impusă de sus. Rog pe d-nul președinte ca aceste elemente să fie făcute imposibile în timpul cel mai scurt.
Vicepreședintele Eusebie Popovici acordă cuvântul d-nului Grigorovici.
D-nul Grigorovici: Pe mine mă bucură răspunsul dat de d-nul președinte, fiindcă eu am fost cel dintâi care am pus întrebarea aceasta și n-am căpătat atunci răspuns și azi d-nului Candrea i sa dat răspunsul.
Cu răspunsul acesta sunt mulțumit și este răspunsul la răspunsul care mi-a dat președintele. El a crezut că eu vreau să ațâț poporul, eu n-am avut intenția să ațâț poporul. La țară se pregătesc lucrurile fără ațâțare. Dacă s-a vorbit de țăranul nostru, că trebuie să-l punem la răcoare, atunci d-lor trebuie să vă spun, că poporul nostru e destul de pus la răcoare. (Ilaritate). Poporul nostru are o nenorocire mare. Intelectualii noștri sunt de obârșie țărănească însă prin obicei sunt făcuți domni și descrierați prin educația noastră. Contactul intelectualilor cu poporul ar trebui să fi rupt. Acum un fiu de țăran crescut astfel, când vine tatăl său la nuntă îl pune la masă în bucătărie. (Râsete). Elementul acesta de educație a jucat un mare rol la noi și a desfăcut pe intelectual de popor. Nivelul jos, pe care se află țăranul a adus de-aceea că țăranul este jignitor. Și din cauza aceasta cred că ei se jignesc și veșnic fac o prăpastie între dânșii și între popor. Cred ca un astfel de element a intrat și în d-nul Marmeliuc, când a spus că trebuie de pus țăranul la răcoare (Ilaritate.)
Instigația nu cred că există la noi. Instigația s-a făcut prin război. Țăranul se întoarce după atâta suferințe din război și spune nici pământ să n-am? Dacă nu-mi dați, atunci eu îmi iau singur.
D-nul președinte a amintit de părinți păcătoși, și tocmai acești părinți păcătoși sunt în România. Noi suntem Români adevărați, deși n-am fost în țară liberă românească. Acolo sunt ciocoi, care atâta vreme n-au înțeles că sunt cu oameni prin bordeie. Și fiindcă se vorbește de unirea cu România oare părinții aceștia nu vor aduce păcatele de-acolo? Țăranul a înțeles să trezească pe boieri, ca pe d-nul Flondor, care e conștiu ca posesor de pământ și ca intelectual să nu mai existe. Nouă ne trebuie răbdare, ceea ce se petrece este o rușine pentru noi toți. Mie mi s-a spus, că în Pătrăuți, pe Suceava, au fost toată noaptea împușcături și pustiire. Am întrebat pe oameni ce fac, ei mi-au răspuns, am făcut o țară de revoluție (Ilaritate). Revoluția lor e un lucru sfânt. Noi avem evoluție și revoluție. Evoluția este dezvoltarea spre o stare mai buna, cu o împărțeală a pământului mai bună. Toate trec în mâna țăranului însă în mod legal, natural, în mod de lege. Lege este acolo unde pământul trece în posesiunea poporului ca bunăoară pădurea, care să fie ori a comunelor ori a țării. Pe vremuri vechi erau pădurile numai ale comunelor și ale țării, numai mai târziu au fost luate cu forța. La început au fost puși vătavi din partea comunelor, cari să păzească pădurile. Dar acești vătavi au îngrădit pădurea și au spus că pădurea este boierească. Și aceasta s-a început cu sabia, cu baioneta, cu pușca; și poporul începe cu sabia. Atunci nu mai e evoluție, dar atunci revoluție. Dar de aceasta nu e nevoie dacă oamenii se înțeleg întreolaltă, atunci chestiunea merge bine, atunci putem fi frați întreolaltă. Legea trebuie să se respecteze și de boieri.
Pe noi ne-au contopit cu bolșebichii însă ei au făcut rânduială de drept numai prin comunitate și nu prin sistemul democratic. Noi suntem democrat sociali și dorim o evoluție în orice privință și nu revoluție. Propunerea d-nului Boncheș e foarte bună. Noi știm că-n Basarabia s-a făcut împărțire provizorie. Dar noi trebuie să vorbim cu țărănimea sau cu răbdare să aștepte până-n toamnă, ca să se facă împărțirea sau nu. Și eu sunt de aceea de părere că trebuie să combatem starea de asediu. Ea e o idee veche luată după vremi urâte.
În loc de starea de asediu să lucrăm în contact cu poporul. Trebuie să vorbim cu armata română ca să ridice starea de asediu cănoi trebuie să facem adunări. Sunt gata și eu să lămuresc poporul despre acțiunea aceasta. Am încredere în persoana pusă în fruntea guvernului, dar ne trebuie adunări țărănești, ca să auzim ce voiește țăranul. Cumințenia țăranului e mare. Țăranul în chestiunea lui e un mare specialist. Cred că vă puneți în înțelegere cu armata română să ridice starea de asediu, ca să putem face adunări în toată țara și să întrebăm țărănimea cum ar voi să se facă împărțirea pământurilor. Altfel n-am merita momentele mari în care trăim. (Aprobare).
Vicepreședintele aduce la votare propunere a d-nului Alboi Șandru, care este primită.
Cu aceasta ordinea de zi s-a sfârșit și ședința viitoare va fi congresul național din 28 noiembrie 1918.
Final ședință la zece ore.
